Mănăstirea Recea

Prima atestare documentara a unui locas de cult, pe locul actualei manastiri, dateaza din anul 1685, cand, intr-un hrisov al vremii, este mentionat si Schitul Recea. Alte mentionari ale schitului dateaza din anii 1700 si 1710. Biserica locasului monahal este inchinata Adormirii Maicii Domnului.

Biserica schitului a fost reconstruita, la inceputul secolului al XIX-lea, alte lucrari de reparatii avand loc, mai apoi, in anii 1850, 1948 si 1983. In urma secularizarii averilor manastiresti, aplicata in anul 1863, asezamantul monahal Recea este desfiintat, biserica acestuia fiind folosita ca biserica parohiala, pana in anul 1947.

Incepand cu anul 1947, cateva maici se aseaza in vechiul schit, reluand viata monahala de odinioara. Potrivit traditiei locului, trei maici au poposit in acest loc, printre care si monahia Iuliana Caragioiu. Dupa numai cativa ani, maicile au inceput sa fie asuprite de comunisti.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost consolidata, in perioada anilor 1985-1990. Dupa anul 1990, Manastirea Recea a fost reinfiintata, cu aceasta ocazie, executandu-se mai multe lucrari de restaurare si constructie. Obstea monahala numara astazi cateva zeci de monahii.

Biserica cea veche a fost zugravita in fresca, odata cu reinfiintarea manastirii. Biserica are forma traditionala de nava, avand trei turle pe pronaos si doua turle pe Altar.

Intrarea in biserica se face pe o usa metalica, in fostul pridvor, care astazi este o prelungire a pronaosului. La randul sau, pronaosul este delimitat de naos, prin stalpi de zid. Catapeteasma bisericii este din lemn si dateaza din anul 1987.

Schitul de maici Recea reprezinta unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, motiv pentru care nu ar trebui ratat.

Peisajul invecinat este unul pitoresc, specific unei zone aflate la poalele muntelui.