Mănăstirea Sihla
Daca vei cauta un loc prin muntii Neamtului in care majestatea piscurilor innegrite de paduri si implantate de stanci ce stau sa se prabuseasca de mii de ani, un loc mai desavarsit de neoranduiala unui pitoresc nemuritor dar totodata si mai incarcat de memoria sfintelor vietuiri monahale, il vei afla plin de bucurie la Sihla;
Istoria Schitului Sihla, a sfintilor parinti si a ctitorilor a ramas necercetata si foarte saraca in date. O istorie a isihasmului din padurile Sihlei si chiar de la Schitul Sihla, datorita vietii Tainice pe care o duceau vechii pustnici si monahi s-a dovedit a fi greu de realizat pana astazi.
In trecut, padurile seculare ale Sihlei erau foarte salbatice, pline de desisuri, foarte greu accesibile si lipsite de orice prezenta omeneasca. Doar unii pustnici iubitori de liniste si salbaticiunile padurii se incumetau sa vietuiasca intr-o salbaticiune desavarsita, intr-un climat rece si neprimitor.
De-a lungul timpului, nenumaratii sihastri aflati raspanditi prin intinsele paduri dintre Manastirile Neamt, Secu, Sihastria, Agapia, ce duceau pana la Hangu, Durau, Ceahlau, teritoriu recunoscut ca fiind “Athosul romanesc”, au considerat padurile Sihlei ca fiind “cea mai tare pustie”. Aici se incumetau sa se nevoiasca doar sihastrii ajunsi pe treptele cele mai inalte de pregatire isihastica, unii ramanand zeci de ani in taina desavarsita.
Prezenta pustnicilor la Sihla este situata pe la inceputul sec al XIII-lea , traditie transmisa prin viu grai de la vechii monahi. Prima mentionare scrisa apare intr-un zapis sarbesc din anul 1326, precum ca la Sihla exista o sihastrie apartinand de “Biserica Alba” de la Manastirea Neamt.
“Acest sfant schit Sihla, sta scris in Pisania, unde se praznuieste hramul Nasterea sfantului slavitului Prooroc inaintemergatorului Ioan, cat si aciasta biserica s-au facut din nou, cu un rand de chilii… la leat 1813…”
„Din nou” deoarece schitul initial avea la acea data aproape o suta de ani. Intre timp s-a mai inaltat sub stanca din deal o alta biserica „dintr-un singur brad” in care pot incapea doar zece suflete, unsprezece cu cel al boierului Coroi, disparut in prapastia din preajma cu ocazia unei vanatori.
Actuala perioada de egumenie, inceputa la 15 mai 1990 reprezinta cea mai lunga perioada cu conducere stabila si cu cele mai mari transformari care au dus la o dezvoltare fara precedent a Schitului Sihla. Sub aspect constructiv si de inzestrare materiala schitul a fost rectitorit devenind o asezare monahala puternicasi foarte frecventata de credinciosi sau pelerini din intreaga tara si strainatate.
S-au realizat urmatoarele:
1991 – un nou arhondaric, ctitorie a Arhimandritului Victorin Oanele staret a Manastirii Sihastria;
1996 – clopotnita noua, Casa Egumenului, Casa Muncitorilor, terasele cladirilor si aleile de circulatie pavate cu lespezi de cariera, linie de cablu suspendat pentru reteaua electrica prin padure de la Sihastria la Sihla;
1999 – Casa vietuitorilor (calugarilor) cu 36 de camere si anexe;
2004 – Aghiasmatarul Nou, prin straduinta Arhimandritului Victorin Oanele;
2006 – sediul nou al bibliotecii, drum de acces spre schit;
2007 – Muzeul Paraclis, un complex nou de magazii, brutarie noua;
Schitul si-a marit obstea la 25 vietuitori in 2008, fiind cel mai mare numar din istoria schitului si care desfasoara zilnic, de aproape 20 de ani, un bogat program de slujbe similar celui de la Muntele Athos.
Cel mai mare eveniment al actualei perioade de egumenie il reprezinta canonizarea la 20 iunie 1992 a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla. Slujba de praznuire din 7 august 1992 s-a savarsit in prezenta Prea Fericitului Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei.
Cu prilejul praznuirii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla din 7 august 2008, Schitul Sihla s-a bucurat de prima prezenta a IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei. Cu acest preilej, IPS Teofan, avand metania din Schitul Crasna- Gorj, si-a purtat pasii prin locurile strabatute candva si de Sfantul Ioan cel Minunat Episcopul Kievului care s-a nevoit primii trei ani ca frate incepator, la acelasi Schit Crasna, apoi venind in Muntii Sihlei.
In noiembrie 2011 Schitul Sihla a fost transformat in Manastirea Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul – Sihla.
Viata Sfintei Teodora
In a doua jumatate a sec al XVII-lea si inceputul sec al XVIII-lea la Sihla a sihastrit circa 40 de ani, Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla. Nascuta in prima jumatate a sec al XVII-lea in satul Vanatori-Neamt, ca fiica a lui Stefan Joldea, armasul Cetatii Neamt, Sfanta Teodora va fi inca din copilarie un model de sfintenie.
Va frecventa manastirile din zona Neamt si in special Paraclisul “Sfantul Nicolae” din Cetatea Neamt. Parintii, impotriva vointei sale, hotarasc sa o casatoreasca cu un tanar bine credincios din Ismail. Dorinta sa de a se indrepta catre o viata monahala era insa foarte puternica si cu acordul bunului sau sot se va indrepta catre Schitul Nifon (Varzaresti) din zona Vrancei.
Dupa aproximativ 2 ani va intra in cinul monahal. O invazie a turcilor va distruge schitul si astfel maicutele se vor risipi. Impreuna cu schimonahia Paisia si alte doua maicute, Sfanta Teodora va sihastri in Muntii Vrancei circa 10 ani. Dupa moartea Cuvioasei Paisia se va indrepta spre locurile natale. Staretul Manastirii Neamt o indruma spre Schitul Sihastria recent infiintat (1655). Aici va marturisi egumenului dorinta de a continua sa sihastreasca nestiuta de nimeni.
Egumenul Schitului Sihastria o va incredinta Cuviosului Pavel Sihastrul, duhovnic al sihastrilor ascunsi in padurile Sihlei care o va duce in locul tainic unde se afla astazi Schitul Sihla. Aici va sihastri aproximativ 40 de ani, la inceput in chilia ascunsa sub stanca, apoi in pestera ce astazi ii poarta numele. Sfanta cuvioasa Teodora de la Sihla atinsese masura Sfintei Maria Egipteanca, avand darul inainte-vederii si al savarsirii de minuni, fiind cea mai mare sfanta data de monahismul romanesc.
Sfarsitul sau s-a anuntat prin minune egumenului Varsanufie de la Schitul Sihastria, care a trimis pe duhovnicul ieroschimonah Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie pentru a o impartasi. In prezenta tuturor calugarilor de la Schitul Sihastria, care venisera sa o vada, Sfanta Teodora si-a marturisit istoria vietii apoi, dupa primirea Sfintelor Taine, s-a savarsit in pace, fiind ingropata in pestera. La jumatatea sec al XIX-lea moastele Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla au ajuns la Pecerskaia Lavra de la Kiev, unde se afla si astazi.
Spre sfarsitul sec al XVII-lea Cuviosul Pavel Sihastrul, duhovnicul Sfintei Teodora, se va retrage si el in pustia dintre Sihla si Rapa lui Coroi, unde va sihastri aproximativ 10 ani. Osemintele ii vor ramane in padure peste 200 de ani. Dupa plecarea Sfintei Teodora la Schitul Nifon, sotul acesteia se va retrage si el la Manastirea Poiana Marului (Buzau) devenind Cuviosul Elefterie. Auzind se sfarsitul Sfintei Teodora, de care nu mai stia nimic de zeci de ani, va veni si el la Sihla unde va sihastri inca 10 ani in chilia de sub stanca unde , la inceput, ajunsese si Sfanta Cuvioasa Teodora. A fost inmormantat in poiana schitului.
