Complexul arhitectural de la Brebu. Mănăstirea Brebu
Complexul arhitectural de la Brebu, conceput ca mănăstire și curte domnească, este păstrat în forma inițială, fiind unul dintre puținele monumente medievale românești atât de bine conservate. Acesta este compus din:
Biserica mănăstirii – ca arhitectură este asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Dealu, de dimensiuni mari (30 x 10 m), construită pe un plan triconc cu o turlă pe naos și alte două mai mici pe pronaos. Zidurile, foarte groase, sunt din cărămidă arsă și piatră.
Decorațiunea exterioară este specifică bisericilor din Țara Românească, simplă, singurele elemente decorative fiind două registre de firide și un brâu de piatră în partea superioară și ancadramentele ușilor și ferestrelor, acestea fiind realizate de meșterul Lupu (probabil un meșter adus din Moldova) și reproducând modele ale goticului târziu moldovenesc. Decorațiunea înterioară este de secol XIX (1843), cu refacerea picturii tâmplei și altarului, operă a lui Sava Henția între anii 1901-1902.
Casele domnești sunt, ca arhitectură, specifice epocii. Construcția este asemănătoare cu cea păstrată la Plumbuita, (11,80 x 30,20 m), formată din 9 camere și o sufragerie, toate comunicând între ele. Subsolul este format din două pivnițe boltite, acesul în ele făcându-se printr-un gârlici peste care a fost construit un foișor.
Turnul de acces în incinta complexului este de dimensiuni mari, una dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate construcții de acest tip din România. Este așezat pe latura sudică a incintei, având un parter și trei etaje și domină prin înălțimea sa (aproximativ 20 m) împrejurimile (de altfel unul din scopurile construcției a fost și acela de foișor de observație). Primele două etaje sunt prevăzute cu metereze pentru arme de foc iar al treilea, folosit drept clopotniță, are spațiu deschis în toate părțile. Parte din pereții interiori ai turnului au fost repictați de Sava Henția.
Zidul de incintă, cu o înălțime de 6 m, are formă octogonală neregulată. Este făcut din piatră și cărămidă arsă, fiind prevăzut cu metereze pentru tragere. Sub aceste metereze încă se mai pot observa urmele unui drum de strajă de lemn, astăzi dispărut.
Chiliile și clădirile anexe erau situat pe latura de vest a incintei, astăzi fiind dispărute în întregime, locul existenței lor fiind marcat cu ocazia lucrărilor de restaurare terminate în 1963.
Manastirea Brebu, una dintre vechile manastiri ortodoxe din judetul Prahova, se numara printre cele mai de seama ctitorii ale voievodului Matei Basarab. Aflata in apropiere de raul Doftana, pe teritoriul localitatii Brebu, judetul Prahova, manastirea este o marturie exceptionala a artei romanesti a secolului al XVII-lea.
Manastirea Brebu, inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael si Rafail, a fost zidita de domnitorul Matei Basarab intr-o data inca incerta. Piatra de temelie a actualei manastiri a fost pusa candva inainte de 27 noiembrie 1640, cand voievodul Matei Basarab o aminteste intr-un act domnesc; odata cu anularea inchinarii manastirilor catre locuri straine, voievodul aminteste de manastirea zidita de el in Brebu. Mai apoi, manastirea este pomenita intr-un act patriarhal emis in anul 1641, de patriarhul ecumenic din Constantinopol.
Cu toate acestea, pisania sapata in piatra sustine ca biserica a inceput a se zidi in data de 27 iunie 1650. Acest lucru se poate explica numai prin faptul ca la aceasta data s-ar fi terminat lucrarile de zidire, mult intarziate de situatia politica a vremii. Lucru cert este insa faptul ca, in anul 1641, manastirea functiona deja, dupa cum reiese din actele pastrate in arhiva acesteia: in data de 9 martie 1641, voievodul cumpara o bucata de pamant de la cativa mosneni; in data de 28 aprilie 1641, voievodul aduce pe mosia de la Brebu un vietuitor al Manastirii Mislea.
Intre anii 1955-1960 are loc cea mai mare campanie de restaurare si reconditionare a ansamblului arhitectonic din Brebu. Biserica este inchisa pentru slujbe si, impreuna cu tot complexul, este transformata in muzeu de istorie si arta medievala.
In data de 23 aprilie 1961, un incendiu avariaza iarasi manastirea; lucrarile de reparatii se vor termina abia peste doi ani de la data incendiului.
