Mănăstirea Cârnu
Manastirea Carnu este cea mai veche asezare monahala de pe Valea Buzaului. Aflata pe teritoriul localitatii Tega, in comuna Panatau, la o distanta de numai 55 de kilometri de orasul Buzau, pe drumul ce pleaca spre Brasov, manastirea este insufletita de o obste de maici.
Biserica veche a manastirii, inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, este o bijuterie arhitecturala, fiind zidita in stilul muntenesc, cu o turla cilindrica si cu un pridvor deschis.
Manastirea Carnu este asezata intr-o poiana deschisa, la marginea padurii pe culmea dealului Blindisel. Primii monahi s-au adunat pe valea raului Tega in jurul unei bisericute de lemn, inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.
Manastirea actuala a fost ctitorita de domnitorul Mircea Ciobanu si de sotia acestuia, doamna Chiajna, pe locul unora dintre cele mai vechi sihastrii din zona Buzaului. Astfel, in anul 1546, domnitorul a ridicat biserica actuala, pastrand vechiul hram al sihastriei.
Vietuitorii din aceste sihastrii au intemeiat mai multe manastiri in regiune, printre care: Manastirea Ratesti, Manastirea Gajdana, Manastirea Ciolanu si Manastirea Dalhauti. In anul 1643, suferind din pricina vremurilor, biserica Manastirii Carnu este reparata si intarita cu danii, de catre domnitorul Matei Basarab. Vechile chilii s-au rinat, ele nemaifiind refacute.
In secolul al XVIII-lea, viata monahala din zona a fost intarita prin lucrarea isihasta a Sfantului Vasile de la Poiana Marului, ai carui ucenici au trait si in sihastria Carnu. In aceasta sihastrie s-a nevoit, in post si rugaciune, si Sfantul Paisie de la Neamt.
Dupa anul 1800, pentru o bucata de vreme, sihastria Carnu a fost ocupata de monahi greci, iar mai apoi, parasita. In aceasta perioada, biserica s-a degradat destul de mult, unii localnici adapostindu-si in aceasta animalele.
Manastirea Carnu a avut legaturi cu Manastirea Caldarusani, pe la inceputul secolului al XIX-lea, devenind metoc al acesteia. In perioada comunista, anual, in data de 10 mai, se sarbatorea aici ziua monarhiei. In incinta manastirii s-a descoperit o piatra izvoratoare de mir. De asemenea, in apropiarea manastirii se afla un izvor cu apa curata, care se sfinteste la sarbatoarea „Izvorul Tamaduirii”.
In data de 1 martie 1991, dupa aproape o suta si cincizeci de ani, Manastirea Carnu a primit noi vietuitori, prin purtarea de grija a Preasfintitului Epifanie Norocel. Sub indrumarea parintelui Macarie David, cativa vietuitori au pus in randuiala viata liturgica si monahala din manastire. Astfel, in ziua de 14 octombrie 1991, dupa multa vreme, in biserica s-a oficiat iarasi Sfanta Liturghie.
In curtea manastirii s-a ridicat o trapeza si un paraclis de iarna, inchinat Adormirii Maicii Domnului. Incepand cu toamna anului 2002, in manastire au fost randuite cateva maici, sub indrumarea monahiei Antonia Vrabie.
Biserica mare a manastirii, avand hramurile Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Buna Vestire, Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului, este zidita din piatra, ea pastrandu-si pana astazi forma originala. De mici dimensiuni, biserica este zidita in forma de cruce, avand o singura turla cilindrica si un pridvor deschis, sprijinit pe stalpi de lemn.
Pridvorul a fost adaugat ulterior, cele sase barne de sprinit fiind sculptate in lemn de stejar. Interiorul bisericii este impartit in pronaos, naos si Altar. Intre pronaos si naos se afla un zid gros, cu trei deschizaturi inguste. Catapeteasma bisericii este cea originala, ea fiind sculptata in lemn de tei. Icoanele de pe catapeteasma nu s-au pastrat in intregime, doar unele dintre ele fiind originale.
Pictura in fresca a bisericii, lucrata in secolul al XIX-lea, nu se afla intr-o buna stare de pastrare, datorita perioadei in care biserica a fost parasita. Pictura originala se vede numai pe alocuri, mai ales in partea de jos in in pridvor. Turla de forma cilindrica are pereti dubli, in interiorul acesteia aflandu-se o tainita mica, in care familia domnitorului Mircea Ciobanu se putea ascunde, in caz de nevoie.
