Mănăstirea Cornu

Mănăstirea ”Sfântul Ioan Evanghelistul” şi ”Sfânta Cuvioasă Eufrosina” din localitatea Cornu, jud. Prahova, este construită pe un teren aflat în punctul numit Topşeni-Podişor, de unde, spre sud se deschide privirii o perspectivă încântătoare asupra oraşului Câmpina, iar spre apus, frumuseţea plaiurilor ce împodobesc valea râului Prahova, al cărui curs însoţeşte drumul ce leagă între ele oraşele Bucureşti şi Braşov.

Gândul ctitoririi acestei mănăstiri îi aparţine doamnei Aurora Cornu-Cornea, scriitoare de origine română, stabilită în Franţa, la Paris.

După propria mărturie, gândul ctitoririi unei mănăstiri i-a apărut pe neaşteptate, în cursul anului 2002 şi a avut două coordonate principale. A fost mai întâi dorinţa ca şi plaiurile satului natal să aibă binecuvântarea unui locaş sfânt, o mănăstire de monahii, aşa cum Locurile Sfinte – pe care le-a vizitat chiar în acel an şi a căror asemănare cu plaiurile prahovene, mai ales în ceea ce priveşte zona centrală a Galileii, a uimit-o – au avut parte de binecuvântarea prezenţei Domnului Iisus Hristos însuşi.

A fost apoi, dorinţa de a nu înstrăina din zestrea satului natal averea părinţilor, ci de a i-o redărui sub această formă: o mănăstire ctitorită în amintirea părinţilor Gheorghe şi Eufrosina Chiţu-Burchiu şi a soţului Aurel Cornea.

Înfăţişând gândul său chiriarhului locului din vremea aceea, Fericitului întru pomenire Părinte Patriarh Teoctist, acesta l-a pecetluit cu înalta binecuvântare arhierească. În anul 2003, la 30 septembrie, Consiliul Local Cornu atribuia Arhiepiscopiei Bucureştilor în folosinţă gratuită terenul pe care au început să se desfăşoare lucrările de construcţie, iar în anul 2016, Consiliul Local a donat terenul, în proprietate, mănăstirii.

Greutăţile legate de amenajarea terenului şi de construirea drumului de acces au fost înfrânte cu răbdare, cu credinţă şi cu statornicia celui ce ştie că Dumnezeu i-a încredinţat o misiune. Aceste greutăţi au fost purtate mai ales de către domnii Adrian şi Paul-Daniel Horja, nepoţii doamnei Aurora Cornea, de către domnul Primar al comunei Cornu, Cornel Nanu şi de către domnul Radu Oatu, patronul firmei de construcţii Apolodor, care au arătat multă dăruire şi devotament pentru ridicarea unei mănăstiri în  localitatea Cornu.

Lucrările efective de construcţie au început în anul 2006, până în primăvara anului 2008 construindu-se o biserică provizorie şi un corp de chilii. Cu înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mănăstirea a continuat să se dezvolte. Atât amenajarea spaţiului, cât şi construcţiile mărturisesc despre un avânt al noii mănăstiri. Biserica iniţială, provizorie, a fost demolată, în locul ei ridicându-se o alta, mai încăpătoare, cu o arhitectură tradiţională. La intrarea în mănăstire a fost zidită o troiţă închinată Învierii lui Lazăr şi aflată în imediata apropiere a noului arhondaric, pentru pelerinii cazaţi acolo.

Pe platoul principal – acolo unde Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit crucea de pe locul viitoarei biserici de zid – s-a ridicat un corp de chilii pentru vieţuitoarele mănăstirii şi o casă preoţească, ambele în stilul tradiţional al arhitecturii prahovene.

În apropierea lor, o construcţie ridicată separat, pentru atelierul de sculptură în lemn al mănăstirii, oferă condiţii de lucru maicilor care au această rucodelie. Un alt atelier, pentru pictura de icoane, se află în corpul principal de chilii.

Vechiul corp de chilii care exista la începutul mănăstirii a fost reamenajat, dispunând acum de o largă terasă cu vedere spre ambele văi ce mărginesc Dealul Topşenilor.

Pentru slujbele de hram, la care vin numeroşi credincioşi din împrejurimi şi din Bucureşti, s-a amenajat un mic altar de vară deschis, pictat în frescă la interior.

Mulţi binefăcători au închinat prinosul lor de recunoştinţă lui Dumnezeu, ajutând mănăstirea, unii cunoscuţi, alţii tăinuiţi. Pentru toţi, maicile şi părintele duhovnic închină rugăciuni de mulţumire.

Din luna aprilie a anului 2008, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cel care a pus mănăstirea sub ocrotirea Sfântului Ioan Evanghelistul, viaţa mănăstirească şi-a început cursul ei cu o obşte alcătuită din 10 vieţuitori: maica stareţă Parascheva Bîgu, părintele duhovnic Arsenie Muscalu şi opt surori, doritoare să-şi închine viaţa slujirii lui Dumnezeu, pe calea sfintei ascultări monahale.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, obştea a crescut, ajungând azi la peste 30 de vieţuitoare, iar din anul 2014, stareţa mănăstirii este monahia Petronia Niţă. Viaţa de zi cu zi s-a organizat între slujbele bisericii, rugăciunile personale, treburile gospodăreşti, primirea închinătorilor, studiul duhovnicesc şi lucrul de mână.

Hramul principal al mănăstirii este pe 8 mai, zi în care Biserica prăznuieşte minunile săvârşite, după slăvita lui adormire, la mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul, pentru toţi cei care au căutat cu credinţă tămăduire de  neputinţele lor sufleteşti şi trupeşti prin rugăciunile ucenicului iubit al Mântuitorului. Al doilea hram al mănăstirii, datorat evlaviei ctitorilor ei, este pe 25 septembrie, când este prăznuită Sfânta Cuvioasă Eufrosina.

Având în minte gândul Preafericitului Părinte Daniel, care a pus mănăstirea sub ocrotirea Sfântului Ioan Evanghelistul, vestitorul descoperirii dumnezeieşti, al celei mai adânci cunoaşteri a lui Dumnezeu Celui Care „dragoste este” (1 Ioan 4: 8) şi gândul ctitorului mănăstirii, care a dorit pentru intelectualii însetaţi de Dumnezeu un loc de meditaţie şi rugăciune, obştea mănăstirii trăieşte în nădejdea sporirii în cunoaşterea lui Dumnezeu şi în iubirea arătată prin slujirea celor care caută o oază de linişte, de îmbogăţire în apropierea de Dumnezeu şi de bună aşezare sufletească în mijlocul multor tulburări care au cuprins lumea noastră.