Mănăstirea Ianculești

Mergând pe firul Văii Teleajenului, pe șoseaua ce duce spre Cheia și Brașov (DN 1A), când ați trecut de multișor de zona largă, de câmpie și ați pătruns în locul în care dealurile îngustează tot mai mult valea, la vroe 30 de km de municipiul Ploiești și aproape de Vălenii de Munte, se găsește comuna Măgurele.

De aici, îndrumați de un indicator, dacă v-ați îndrepta spre răsărit, pe drum bun, asfaltat, către frumoasa comună Șoimari, ați mai avea de străbătut nu mai mult de 20 de km, peste câmpuri înverzite și peste coline dulci, cu oameni bine chivernisiți, până la Mânăstirea Ianculești.

Având un pic peste 3000 de locuitori, comuna Șoimari este situată în zona colinară din estul județului Prahova și are în componență satele Matița, Măgura și Șoimari. I s-a cercetat puțin istoricul, dar tot știm că a fost așezare de moșneni, pomicultori și crescători de animale, iar mai în vechime, de oameni iuți și pricepuți ce se îndeletniceau îndeobște cu prinderea și îmblânzirea șoimilor pentru vânătoarea domnească.

LOC DE MÂNÃSTIRE ȘI DE MÂNTUIRE

Neîndoielnic, locul ales pentru această ctitorie a fost unul binecuvântat, iar tu, bunule creștin care-ai sosit deja pe aici, ai simțit asta. Fără a fi un loc larg, ori foarte prielnic, această zăpodie binișor înclinată spre sud-est, spre dealul Ungureanului și pârâul Lopatna, beneficiază pe toată durata zilei de mângâierea binefăcătoare a razelor soarelui și este cuprinsă pe trei laturi de cute de deal împădurite cu foioase: carpeni, stejari, ulmi, paltini, arțari, tei…

Schitul s-a fondat în anul 2005. Terenul a fost donat de către economist Eleonora Ianculescu și de sora acesteia, juristEcaterina Ianculescu, care au dorit să dea uitării Ploieștiul, unde au trăit o vreme, pentru a se stabili în casa părintească, evlavioasele doamne fiind originare din satul Șoimari.

Așadar, în cinstea răposaților părinți Victoria și Bucur Ianculescu, din gând divin, venit prin anii ’90, cele două surori au socotit în chip cu totul de laudă, să împlinească o faptă bună, donând 32 de ha de teren agricol și forestier. Așa încât, după numele de familie al donatoarelor, lăcașul a primit numele Ianculești.

După cuvenitele demersuri către autorități, în februarie 2001 s-a încheiat actul de donație dintre surorile Ianculescu și Arhiepiscopia Bucureștilor. Pentru fondarea lăcașului, cele două surori au primit binecuvântarea duhovnicului lor, regretatul preot și profesor de teologie Constantin Galeriu (1918-2003), apoi pe a Preafericitului întru pomenire Patriarh TEOCTIST (1915-2007), care, la sugestia donatoarelor, l-a desemnat cu cercetarea locului ctitoririi pe P.S. Teodosie, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Prin urmare, în vara anului 2001, Arhiepiscopia Bucureștilor a aprobat înființarea acestui schit, aflat sub îndrumarea Arhim. Nicodim Dimulescu, starețul Mânăstirii Crasna, județul Prahova. Pentru monahi, au fost vremuri de nevoință și de trudă. Schitului i s-a hărăzit hramul Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie).

Începutul a fost anevoios, dar cu credință mare, muncă țărănească, smerenie călugărească și inimă boierească s-a răzbit peste obstacolele de tot felul. În iulie 2004, Î.P.S.Teodosie și Pr. Vasile Ilie de la Protoieria Vălenii de Munte, au inițiat demersurile către autoritățile locale ale comunei Șoimari. La 17 august același an, s-a început amenajarea celor 370 de metri ai căii de acces în urcuș de la drumul județean la viitoarea zidire.

Atât drumul – făcut din plăci de beton armat – cât și fundația bisericii de lemn, au fost amenajate prin contribuția prefectului județului Prahova, ing. Georgică Diaconu. Prin grija Î.P.S.Teodosie și a P.S. Episcop-Vicar Varsanufie Prahoveanul, a fost adusă o bisericuță de lemn, donație a credincioșilor din comuna Lunca, jud. Hunedoara.

Biserica a fost ridicată pe o fundație din beton-armat, sub îndrumarea ing.Cornel Popa, din aceeași comună și cu aportul financiar al Î.P.S.Teodosie și al dlui economist Marius Stoicescu. P.C.Arhim. Nicodim de la Crasna a donat catapeteasma, policandrul, analogul, scaunul arhieresc și strana pentru cântăreți, iar S.C.Electrica S.A. a asigurat gratuit racordarea la rețeaua electrică.

Mica biserică de lemn are formă de navă, fără abside laterale, cu pereții din bârne, tencuite și văruite la exterior în alb, cu ferestre mici și intrarea spre miazăzi. Are o singură turlă, deschisă și joasă, de formă pătrată, așezată pe pronaos, în vârful căreia se află o cruce de lemn.

Întrucât nu existau alte construcții și se perturbau slujbele, pentru amenajarea unui magazin de obiecte bisericești s-a adoptat soluția arhitecturală a alăturării unei încăperi, în prelungirea bisericii, spre apus. Biserica are temelia de beton, cu zid fățuit cu piatră cioplită, iar acoperișul de șindrilă. Absida altarului este de formă trapezoidală.

Câte două ferestre laterale, la care se adaugă una la altar, toate mici de formă pătrată, asigură o bună luminare. Lângă zidul de miazănoapte al bisericii, pe un suport metalic, a fost fixat un clopot, donat de Mânăstirea Crasna noii obști de la Ianculești.

DESCHIDEREA OFICIALÃ – 17 aprilie 2005

Cu binecuvântarea P.F.Părinte Patriarh Teoctist, într-o atmosferă de sărbătoare, duminică, 17 aprilie 2005, la Ianculești s-a oficiat o Sf.Liturghie, săvârșindu-se astfel cu bună rânduială deschiderea oficială a mânăstirii, la care au participat mulți credincioși din satele vecine. În fruntea soborului de preoți s-a aflat Î.P.S.

Teodosie, arhiepiscopul Tomisului și P.S.Ambrozie, episcopul Giurgiului, odinioară viețuitori ai Crasnei, alături de care au slujit Arhim.Nicodim, Pr.Ilie Vasile și preoți din satele vecine. Ulterior, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr.162/ 14 iulie 2005, schitul a primit statutul mânăstire cu deplină autonomie. Stareț a fost numit Ierom. Benedict Sbîrnău, provenit din obștea mânăstirii Crasna, unde a ucenicit sub atenta oblăduire a starețului Nicodim, cel care l-a ales în această ascultare de o așa înaltă responsabilitate.

În cursul anilor 2005-2006, prin contribuția dlui Dragoș Păun, patron al S.C.Aplast S.R.L. Ceptura, județul Prahova și a domnilor Mihai și Laurențiu Joița, de la firma Jovila Construct Ploiești, în partea de apus și de miazănoapte, s-au construit primele două corpuri de chilii și o trapeză, care astăzi ni se înfățișează aproape finalizate.

De asemenea, prin râvna și cu cheltuiala preotului Cristian Prușan de la parohia Tătărani, jud.Prahova, în anul 2007 s-a realizat pictura murală a bisericii, în tehnica frescă, de către pictorii Adrian și Nicoleta Voicu din orașul Băicoi, iar mai apoi același preot a donat și catapeteasma. Tot acum s-a hotărât ca mânăstirea să aibă și un al doilea hram – Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie).

Alături de cei pomeniți mai sus, în realizarea documentației necesare înființării, ne-am bucurat de sprijinul domnilor Romeo Hanganu, Marian Săniuță, Vasile Trandafir Vădan, Andrei Badea, Cezar Pârvulescu, Marian Bucur, Marian Rus, Constantin Ivan, Constantin Dragomir, cât și al Comisiei Județene și Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar, precum și al multor binevoitori creștini.