Mănăstirea Mălăești
În tradiţia locului se spune că în pădurea Mălăieşti a existat cu aproape 250 de ani în urmă un schit de călugări care ar fi aparţinut Mănăstirii Vâlcăneşti. Schitul a funcţionat în apropierea fostului Castru Roman construit de împăratul Traian îndată după cucerirea Daciei.
Aici s-au descoperit importante vestigii antice (monezi, cărămizi cu ştampile ale legiunilor romane, arme, ceramică). În imediata apropiere se află localitatea Coţofeneşti, locul unde a fost descoperit vestitul Coif de aur.
La câţiva kilometri de mănăstire se află Staţiunea balneoclimaterică Slănic-Prahova, un adevărat centru al sării, care include Muntele de Sare, unic în lume şi cea mai mare salină din Europa.
Mănăstirea a luat fiinţă în anul 1995 prin donarea de către Guiu Ion din oraşul Ploieşti, a unei suprafeţe de circa 2 ha teren arabil pe care s-a construit mănăstirea, precum şi a unui hectar de pădure situat în apropierea localităţii Vâlcăneşti. Sfinţirea locului viitoarei mănăstiri a avut loc pe data de 17 septembrie 1995.
Cu binecuvântarea fericitului întru pomenire Părinte Patriarh Teoctist a fost înfiinţată actuala mănăstire de monahi cu hramul Sfântul Antonie cel Mare şi a fost instalat ca stareţ al noii mănăstiri ieromonahul Antonie Liţă de la Mănăstirea Crasna – Prahova.
În jurul părintelui Antonie s-a adunat o mică obşte de fraţi râvnitori care au început rânduiala slujbelor după tipicul mănăstiresc într-o încăpere improvizată cu acest scop. Orientarea mănăstirii a fost dintru început una misionară, se săvârşea în mod regulat şi Taina Sfântului Maslu pentru credincioşi.
Cu ajutorul creştinilor din împrejurimi a început ridicarea bisericii mănăstirii, ea nu a putut fi terminată de către părintele Antonie deoarece i s-a rânduit ca ascultare întemeierea unei alte mănăstiri în Eparhia Alexandriei şi Teleormanului.
În anul 1998 în locul părintelui Antonie a fost rânduit în ascultarea de stareţ părintele ieromonah Lazăr Nan de la Mănăstirea Runc din Arhiepiscopia Iaşilor. Noul stareţ a terminat de construit şi pictat biserica, a ridicat din temelie un aghiazmatar şi a început un corp de chilii.
Biserica a fost sfinţită pe 24 iunie 2004 de către Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, primind trei hramuri: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Antonie cel Mare şi Sfântul Mucenic Fanurie, cei trei sfinţi fiind reprezentaţi pe uşa bisericii alături de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Biserica este de plan triconc, cu pridvor închis, o turlă octogonală pe naos şi două mai mici pe pronaos.
Pictura în ulei, de tradiţie bizantină a fost realizată de Adrian si Nicoleta Voicu. În pronaos, pe peretele vestic sunt pictate portretele ctitorilor: Vasile Cucu din Bucureşti şi Traian Blebea din Boldeşti- Prahova. Alături de aceştia se află şi portretele Patriarhului Teoctist şi al Preasfinţitului Teodosie Snagoveanul.
Tâmpla din lemn de stejar a fost sculptată de meşteri din Humuleşti, iar uşa de la intrare, din lemn masiv, este realizată de meşterul Atomi Gheorghe Constantin din comuna Vânători, judeţul Neamţ.
În toamna anului 2014, din cauza unei defecțiuni la centrala termică, s-a declanșat un incendiu în urma căruia au fost distruse în întregime acoperișul și etajul casei monahale.
Cu sprijinul Centrului Eparhial, al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, dar și cu ajutorul autorităților locale, s-a început repararea casei monahale, în parte afectată de incendiu, în parte afectată de operațiunile de stingere a acestuia. Au fost refăcute chiliile părinților, instalația electrică și băile, amenajându-se în același timp și un spațiu de primire a pelerinilor.
În anul 2015, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rânduit în ascultarea de stareț al mănăstirii pe Ieromonahul Andrei Rențea, care, împreună cu obștea mănăstirii continuă lucrarea duhovnicească și activitatea social-misionară începute de înaintaşii săi.
