Muzeul Sportului din București
Înfiinţat în anul 1970, Muzeul Sportului a fost amplasat iniţial în spaţiul rezervat tribunei oficiale a fostului Stadion „23 August” din Capitală. În 1981, în condiţiile organizării de către ţara noastră a Jocurilor Mondiale Universitare, muzeul a fost dezafectat pe motiv că amplasarea sa era incompatibilă cu protocolul de grad zero impus în zona tribunei oficiale.
Funcţionarea muzeului a fost reluată în 1994, la iniţiativa Ministerului Tineretului şi Sportului, când este redeschis pentru public în clădirea Muzeului Naţional de Istorie. În anul 2011, Muzeul Sportului a fost relocat în noul sediu al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român situat în apropierea Arcului de Triumf.
Noul sediu al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român este opera unui colectiv condus de arhitectul profesor doctor Emil Barbu (Mac) Popescu – şef proiect complex, arh. Dragoş Perju – şef proiect arhitectură, şi proiectanţii: arh. Remus Hârşan, arh. Nemeş Karoly şi arh. Mihaela Bogăţeanu.
Casa Olimpică a fost inaugurată pe 17 septembrie 2011 şi găzduieşte sediul C.O.S.R., sediul Federaţiei Române de Rugby şi Muzeul Sportului.
Muzeul Sportului din București propune vizitatorilor 2 expoziții permanente legate de istoria sportului românesc și de participarea României la cea mai importantă competiției sportivă – Jocurile Olimpice.
Expoziția de istorie a sportului românesc – inaugurată în septembrie 2018.
De la apariția primelor activităților sportive pe teritoriul țării noastre la dezvoltarea numeroaselor discipline sportive, vizitatorul poate face o incursiune în istoria fiecărui sport care a produs emoții și momente unice tuturor celor care îndrăgesc această activitate.
Expoziția formată din imagini, text, obiecte precum medalii, trofee sau echipament sportiv conturează istoria disciplinelor care au făcut ca tricolorul să fie cunoscut în orice colț de lume.
Sunt expuse:
- pașaportul colectiv cu care echipa de fotbal a României a participat la primul Campionat Mondial din Uruguay din 1930;
- sabia cu care Mihai Covaliu a obițnut aur la Jocurile Olimpice de la Sydney în 2000;
- kaiacul lui Aurel Vernescu;
- schiful cu care Sanda Toma a obținut prima medalie de aur a canotajului românesc la Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980;
- Cupa Mondială la handbal masculin cucerită de echipa națională de 4 ori în anii 1961, 1964, 1970, 1974;
- Cupa Mondială obținută de echipa feminină de handbal în 11 a României din anul 1956;
- echipamente sportive ale Violetei Beclea Szekely (atletism), Ionela Târlea (atletism) sau Nicu Stoian (volei), medalii de campion național, titluri de maestru emerit al sportului românesc sau titluri obținute la competițiile europene și mondiale de sportivii români.
Expoziția România Olimpică 100 – inaugurată în 2014.
În contextul aniversării centenarului mișcării olimpice românești și evident, ca o recunoștere a celor peste 300 de medalii, etajul doi al muzeului prezintă o expoziție care îmbină trecutul cu prezentul spre a ilustra si relief vizitatorului istoria olimpică a României, o imagine greu de contestat și foarte bine plasată.
O retrospectivă ce curpinde în ordine cronologică, obiecte, momente şi informaţie şi imagini de natură inedită cu care se identifică sportivii de legendă ai ţării percum Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Nicolae Linca, Iosif Sîrbu, Lia Manoliu, Aurel Vernescu, Dumitru Pârvulescu, Ștefan Petrescu, Cornelia Sideri.
Sunt expuse diplome, medalii, fanioane, cupe, fotografii, materiale sportive, care au aparţinut unor fruntaşi ai sportului românesc.