Muzeului National de Arta al Romaniei

Muzeul Naţional de Artă are trei galerii de artă şi o istorie regală. Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Veche Românească, Galeria de Artă Românească Modernă însumează opere expuse într-o manieră atractivă şi modernă, orice vizită fiind un mod agreabil şi instructiv de a petrece timpul.
Istoria pe care clădirea o poartă cu sine face din această vizită o călătorie în timp, căci pe locul unde astăzi se află aripa Kretzulescu, boierul Dinicu Golescu ridică, între anii 1812-1820, o casă de proporţii impresionante pentru contemporani. În vremea lui Alexandru Ioan Cuza clădirea devine locuinţă domnească, iar în timpul lui Carol I, palat de iarnă. Decorându-l după gustul său, regele este preocupat şi de constituirea unei colecţii de pictură, astăzi nucleul Galeriei de Artă Europeană. Palatul parcurge o etapă de modificări în timpul lui Ferdinand şi al lui Carol al II-lea, destinaţia fiind schimbată în 1948, când se hotărăşte deschiderea în aceste spaţii a unui muzeu de artă iar sălile de recepţie ale corpului central sunt atribuite Consiliului de Stat. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea este avariată în proporţie de 80%, peste 1000 de lucrări de artă fiind degradate sau distruse. Din anul 1990 clădirea situată în Piaţa Revoluţiei va deveni Muzeul Naţional de Artă al României.

Galeria de Artă Europeană adăpostită în aripa Kretzulescu, reflectă prin  felul cum sunt distribuite cele 300 de opere, principalele şcoli artistice ale Europei între secolele XIV-XX. Începând cu goticul târziu şi Renaşterea, continuând cu manierismul şi caravagismul, până la formulele barocului şi rococoului, pictura italiană este reprezentată de operele maeştrilor Domenico Veneziano, Jacopo Bassano, Bronzino, Jacopo Tintoretto, Luca Giordano, Orazio Gentileschi, Jacopo Amigoni. Ilustrând versiunea germană a goticului internaţional ori formula Renaşterii şi manierismului nordic, colecţia de artă germană se remarcă prin opere de Bartholomäus Zeitblom, Lucas Cranach cel Bătrân şi Hans von Aachen. Fervoarea religioasă şi temperamentul arzător caracterizează pictura spaniolă, trăsături ce se pot remarca în pânze semnate de El Greco, Francisco Zurbarán, Alonso Cano, Antonio Pereda. Realismul, misterul dat de clarobscur sau de pitorescul epic al scenelor de gen se regăsesc în operele artiştilor flamanzi (Bartholomäus Spranger, Pieter Brueghel cel Tînăr, Pieter Paul Rubens) şi olandezi (Rembrandt Harmensz. van Rijn,  Jan Davidsz. de Heem). În sălile de artă franceză coexistă opere din secolele XVI-XX. Dintre artiştii importanţi numim pe: J.B.Oudry, Nicolas de Largillière, Gaspar Dughet, Joseph Parrocel alături de Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley. Din colecţia de sculptură, remarcabile sunt exemplarele din creaţiile lui Auguste Rodin, Antoine Bourdelle şi Camille Claudel.
Galeria de Artă Veche Românească oferă prin cele 900 de piese expuse, o imagine unitară asupra vieţii culturale din provinciile istorice: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania din secolele XIV-XVIII. Printre acestea se evidenţiază fragmente de fresce  (cele  de la Curtea de Argeş – 1526) şi icoane (Plângerea Domnului – secolele XV-XVI, Sfinţii Simeon şi Sava- 1522-1523, ambele de la mănăstirea Curtea de Argeş, Maica Domnului cu Pruncul încadrată de profeţi – a doua jumătate a secolului al XVI-lea, mănăstirea Pângăraţi), broderii (Epitafurile de la Mănăstirea Cozia-1395-1396 şi de la Mănăstirea Neamţ-1437, Aerul de la Biserica Sf. Nicolae din Rădăuţi – cca 1493, Epitrahilele de la Mănăstirea Tismana – începutul secolului XVI), manuscrise miniate (Tetraevanghelia realizată într-un atelier bizantin, al cărei text datează din secolul al XII-lea, Tetraevanghelia lui Gavril Uric-1436-1437, Tetraevanghelia călugărului Dimitrie Grămăticul-1512), orfevrărie (cădelniţa de la Tismana- 1508-1512, chivotul de la mănăstrea Hurezi- 1691-1692, panaghiarul de la mănăstirea Precista din Bacău – 1491-1496, crucea de procesiune de la mănăstirea Slatina – 1558), sculptură în lemn şi piatră (uşile împărăteşti de la biserica din Cârligul (Bacău)-începutul secolului al XVI-lea, nervura cu stema Moldovei de la biserica Trei Ierarhi din Iaşi-1637-1638). Galeria cuprinde şi un Tezaur, căruia îi sunt dedicate trei săli, în care sunt expuse piese laice şi de cult din metale şi pietre preţioase, bijuterii şi accesorii de costum din secolele XIV-XIX.

Galeria de Artă Românească Modernă reconstituie prin cele 700 de picturi şi sculpturi traseul artei româneşti de la începutul secolului al XIX-lea – ilustrat prin desprinderea de arta religioasă de sorginte bizantină – la epoca marilor clasici ai artei româneşti. Cele două veacuri de artă, marcate de numeroase curente şi tendinţe artistice, sunt reprezentate atît de nume celebre, de referinţă pentru întreaga cultură românească, cît şi de artişti valoroşi mai puţin cunoscuţi incluşi pentru prima dată în expunerea permanentă a Galeriei Naţionale. Tradiţia portretistică şi formalismul „zugravilor de subţire” sunt ilustrate în Galerie prin opere de Anton Chladek, Giovanni Schiavoni, Iosef August Schoefft, pe când picturile lui Theodor Aman şi Gheorghe Tattarescu arată felul în care aceşti doi artişti au dat picturii româneşti o nouă interpretare a academismului şi neoclasicismului.
Alături de figuri centrale ale artei naţionale ca Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Constantin Brâncuşi, Dimitrie Paciurea, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, nenumăraţi alţi artişti întregesc configuraţia de  ansamblu a perioadei reprezentate, dintre aceştia amintim pe: Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Ştefan Dimitrescu, Ion Jalea, Jean Al.Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner, Petre Iorgulescu Yor, Dimitrie Ghiaţă, Rudolf Schweitzer-Cumpănă, Lucian Grigorescu etc. Tendinţa de racordare la curentele manifeste pe plan european, constantă a culturii române, este marcată în expunerea de artă românească modernă prin operele de avangardă ale lui Victor Brauner, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch, M. H. Maxy, Arthur Segal. Una dintre sălile galeriei este dedicată în exclusivitate sculptorului Constantin Brâncuşi şi reuneşte opere de tinereţe şi de maturitate ca : Supliciu, Cap de copil, Somnul, Prometeu, Rugăciunea, Danaida, Cuminţenia pământului.