Palatul Brancovenesc Potlogi
Loc pitoresc, comuna Potlogi este situată în zona de şes, la aproximativ 16 km sud de oraşul Titu şi la 45 km nord- vest de Bucureşti, pe intersecţia DJ 711 A (Bilciureşti -DN 71-DN 7 – A 1 – Corbii Mari DN 61) cu DJ 401 A ( Bolintin Vale – A 1 – DN 7 Găieşti).
În trecut Potlogiul era traversat de drumul principal de circulaţie ce lega Bucureştiul de Târgovişte şi Craiova. Acest lucru l-a determinat pe domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu în anul 1698 să ridice în centrul localităţii un frumos palat spre a fi lăsat moştenire fiului său Constantin, după cum grăieşte pisania aşezată pe faţada de sud a palatului: „Aceste case din temelia lor sunt înălţate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le şi sfârşindu-le la leat 7206 (1698) şi la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”.
Curtea palatului este de formă rectangulară, fiind strajuită la nord de albia fostului helesteu, iar pe celelalte trei laturi de un zid de incintă. Această curte a fost împărţită după obiceiul vremii în trei segmente, separate între ele prin ziduri şi cladiri anexe: curtea de primire care leagă poarta prinicipală de incinta palatului, curtea de serviciu, destinată gospodariei, iar la nord între palat şi heleşteu se aflau gradinile palatului.
Principala construcţie a curţii, palatul, este o construcţie de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniţă boltită, un parter şi un etaj. Pivniţa este o construcţie vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spaţioase şi alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foişorul deschis, situat pe faţada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga şi cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, după cum ne relatează Anton Maria del Chiaro, secretarul italian al domnitorului, unde erau ţinute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei.
Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolţi mănăstireşti cu lunete şi pereţi ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut aceşti pereţi erau decoraţi şi cu picturi murale.
La exterior, palatul este tencuit şi păstrează fragmentar un decor în stuc asemănător celui din interior. În incinta curţii se pot vedea cuhnea (colţul de sud-est), droşcăria, precun şi casa veche în care se mai păstrează beciurile şi o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de est, dar având curte separată, se găseşte biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie a Brancoveanului ridicată în anul 1683.
Curtea brancoveneasca de la Potlogi reprezintă un nucleu de referinţă pentru înţelegerea arhitecturii brâncoveneşti, prin structura arhitectonică şi plastica decorativă prezentă aici.
