Cetatea Sucidava

Cetatea romană Sucidava, aflată la cinci kilometri de oraşul Corabia din judeţul Olt, este un loc ce nu trebuie ratat de nici un iubitor de istorie.Ca să ajungi la cetate nu este deloc greu, aceasta fiind, practic, la o aruncătură de băţ de oraşul Corabia. Propriu-zis, cetatea romană Sucidava face parte din oraşul Corabia din anul 1968 ca şi cartier, după ce a fost absorbită de la fostul sat Celei. Anul acesta, cetatea a fost inclusă în domeniul public al judeţului Olt pentru ca autorităţile să aibă acces la fondurile europene în scopul reabilitării şi reamenjării acesteia dat fiind că UNESCO a anunţat, tot în acest an, faptul că va include cetatea romană de la sud de Dunăre în patrimoniul mondial al istoriei universale.

Menţionarea Sucidavei pe „lista albă” UNESCO presupune o mai bună promovare a acestui obiectiv şi, automat, atragerea de turişti din lumea întreagă.

Pe terasa superioară a Dunării, la Corabia, se văd încă zidurile de apărare cu turnuri complet dezvelite ale cetății romane Sucidava. O cameră termală, o bazilică paleocreștină, o „fântână secretă“, o capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă așezarea în timpul asediilor, toate ne poartă în îndepărtate epoci ale civilizației.

Cetatea Sucidava  este una dintre cele mai mari aşezări romano-bizantine de la nord de Dunăre. A fost un important centru economic şi militar al unui trib geto-dacic, respectiv “sucii”, de unde şi numele cetăţii. După cucerirea Daciei de către romani, pe teritoriul fostului sat Celei – în prezent cartier al oraşului Corabia, s-a construit un castru devenit important din punct de vedere economic şi contribuind, astfel, la dezvoltarea oraşului roman Sucidava.

Împăratul Constantin cel Mare va construi aici, în secolul IV, din lemne şi pietre, un pod peste Dunăre, pod considerat, la vremea respectivă, unul dintre cele mai lungi din antichitate prin cei aproape 2,5 kilometri.

La ora actuală, din acesta mai rezistă timpului doar un “picior”. “Fântâna secretă” – perla cetăţii Cetatea Sucidava se întinde pe o suprafaţă de circa 22 de hectare. După ce a fost distrusă de huni, castrul va fi refăcut de către împăratul bizantin Iustinian, între anii 527 şi 535. Cercetările arheologice atestă după anul 602 o populaţie daco-romană, apoi românească – menţionată în “Diploma Cavalerilor Ioaniţi” în anul 1247, când este atestat documentar satul Celei, care revine în istoria ţării la 1848 prin celebrul popă Radu Şapcă, cel care a sfinţit steagul Revoluţiei.

Dealtfel, memoria acestuia este în continuare bine păstrată printr-un bust ridicat în imediata apropiere a cetăţii. În prezent, cetatea este secţie integrantă a Muzeului Orăşenesc Corabia, având ca principal pol de atracţie “Fântâna Secretă”, considerată unicat prin modul de construcţie. Amenajată în secolul VI, ea este (re-)descoperită abia în anul 1958, cu prilejul cercetărilor pentru delimitarea zidurilor de incintă din partea de sus a cetăţii.

Numele de “Fântâna secretă” se trage de la faptul că permitea aprovizionarea cu apă dintr-un izvor subteran aflat departe în afara zidurilor cetăţii – la 14 metri, ea fiind construită, cred istoricii, odată cu refacerea fortificaţiei din vremea împăratului Iustinian, şi a fost folosită pe toată durata existenţei sale. Este construită din cărămidă roşie, originală, care se păstrează şi azi în bolta restaurată, părţile laterale fiind şi ele cele originale.

Ea a fost prevăzută cu guri de aerisire funcţionale şi azi deoarece mediul era unul închis la adâncimea maximă unde acesta ajunge: tunelul coboară în plan înclinat 26 metri – până la o adâncime de 18 metri.

Ca şi explicaţie a construirii sale merită menţionat că, în secolul VI d.Hr., aprovizionarea cu apă a militarilor din garnizoana Sucidavei şi a familiilor acestora (ce locuiau în cetate cu întreaga lor gospodărie) era mult mai dificilă decât în veacurile anterioare deoarece oraşul din vecinătate, cu fântânile sale, nu mai exista în acea vreme.

Totodată, folosirea izvoarelor de la poalele platoului nu era posibilă atunci când revărsările Dunării le inundau, iar în timpul asediilor acestea erau controlate de duşmani. În plus, pe platoul cetăţii, mai înalt cu 19 metri decât nivelul luncii Dunării, nu se puteau săpa puţuri de adâncime din cauza straturilor de nisip şi pietriş ce se prăbuşeau în timpul forajului. Astfel, prin intermediul tunelului fântânii lung de 26 de metri, locuitorii castrului se puteau aproviziona liniştiţi cu apă pe sub pământ fără ca duşmanii să ştie acest lucru.

Chiar şi acum, cei ce străbat tunelul pot vedea pe pereţi – din loc în loc, pete negre provenind de la făcliile ce străjuiau drumul către izvor a celor care intrau în tunel. Dealtfel, după ce a fost redescoperită în anul 1958, fântâna şi tunelul aferent au rămas vreme de aproape zece ani în lucrări până când să poată fi redate circuitului turistic. În primii ani de la punerea în valoare, respectiv între 1968.1973m în fântână încă se mai intra doar cu lumânări, curentul electric fiind introdus ulterior. În prezent a rămas un obicei ca, în ziua nunţii, mirii să vină aici să bea “apă vie” din acest izvor pentru o căsnicie plină de iubire. Din acest motiv, Fântâna Secretă este denumită de localnici şi “Izvorul iubirii”.

Iar miturile nu se opresc aici: tot localnicii sunt convinşi că cei care vin să bea apă de aici, se întorc. Să mai spunem că apa este încă potabilă şi are o claritate atât de mare încât trebuie să tulburi apa pentru a-ţi da seama că aceasta există cu adevărat ?!

Basilica creştină şi camera termală Străbătând perimetrul cetăţii este imposibil să nu te simţi copleşit de locul unde te afli. Văzând bucăţile prezervate din zidurile castrului nu poţi să nu îţi lasi imaginaţia să zboare şi să încerci să-ţi închipui cum arăta totul atunci când fortificaţie fremăta de viaţă. În anul 1977 s-a făcut o nouă descoperire aici, fiind redusă la suprafaţă “Poarta Constantiniană”, ce provine din secolul IV şi care se află în partea de S-V a cetăţii, ea făcând legătura între Podul ridicat de împăratul Constantin cel Mare şi interiorul castrului. În mod uimitor, chiar şi astăzi se mai pot vedea la faţa locului urmele carelor romane ce traversau Dunărea pe pod, valea cetăţii peste un podeţ din lemn şi intrau, apoi, în cetate.

Deşi Sucidava prezintă un mare potenţial turistic, lipsa unei promovări adecvate şi a fondurilor pentru reabilitare fac să rămână necunoscută publicului larg. Doar circa 500 de turişti vin anual aici, intrarea fiind 1 leu pentru elevi şi 2 lei pentru adulţi. 

La ora actuală, paznicul de zi este şi ghid, iar noaptea complexul este păzit doar de un lacăt. Obiectele cu valoare istorică au făcut mai tot timpul cu ochiul hoţilor.