Mănăstirea Bistrița de Vâlcea
Ctitorie a boierilor Craiovesti, datand din jurul anilor 1440, Manastirea Bistrita se inscrie intre stravechile vetre monahale Valcene.
Prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in „Hrisovul de danie” apartinand lui Vlad Voda Calugarul, la 16 martie 1494. Inca dintru inceputuri , in 1497, marele ban Barbu Craiovescu, a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigoire Decapolitul (780-842 d.Hr.), originar din Decapolia Asia Mica , mare aparator al dreptei credinte impotriva ereziei iconoclaste.
Aceasta prima ctitorie a fost puternic avariata de o expeditie armata a lui Mihnea cel Rau in 1509.Dupa inlaturarea acestuia banul Barbu , intors din pribegie , reface sfantul lacas cu sprijinul lui Neagoe Basarab (1519).
Pictura bisericii a fost atribuita mesterilor Dumitru, Chirtop si Dobromir , de numele acestora se leaga fresca Manastirii Dealu si executarea lucrarilor in piatra la ansamblul Curtea de Arges.
Astazi se mai pastreaza din ctitoria Craiovestilor biserica Bolnitei (1520).
Avand o impresionanta fresca interioara in traditia paleologa tarzie, cand incepeau sa patrunda in Balcani elementele stilistice folosite de iconografii cretani, bisericuta este inchinata „Schimbarii la fata”. Ulterior, in vremea Vornicului Serban Cantacuzino, i-a fost adaugat un pridvor deschis , de zidarie pe stalpi de piatra , zugravit de Iosif ieromonahul Hranite in stil brancovenesc ( 1710 ).
Manastirea Bistrita, centru de spiritualitate ortodoxa, este locul unde , dupa opinia unor cercetatori, s-a tiparit in tara noastra prima carte, „Liturghierul” slavon al egumenului Macarie.
Format la scoala bistriteana, Neagoe Voda redacteaza ampla opera de pedagogie crestina, „Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”. Reprezentant al scolii slavo-romane, ieromonahul Mihail Moxa, autorul primei „Cronici Universale” ( 1620 ), a tiparit in 1640 „Pravila de la Govora”. Scoala Bistriteana de miniaturisti si copisti si-a continuat existenta pana in secolul al XVII-lea .
Nu doar boierii Craiovesti , ci si descendentii lor „multe au infrumusetat si din nou au facut aceasta dumnezeiasca si sfana casa”. In 1683, Constantin Brancoveanu daruieste manastirii policandrul ornat cu oua de strut, obiecte de cult, carti liturgice si clopotul mare, reparand asezamantul, zugravit apoi in 1820 de marele ban Grigore Brancoveanu.
Afectata de trecerea timpului si de cutremurul din 1838, ctitoria Craiovestilor necesita operatiuni de demolare si reconstructie. Lucrarile, incepute in 1846 de Gh. Bibescu, au fost incheiate de Stirbei Voda la 15 august 1885, cand a fost sfintita biserica mare, inchinata „Adormirii Maicii Domnului”.
Pictura noii biserici a fost executata de Gh. Tattarescu , in 1850, o pictura realista, dar monumentala, cu registre largi. Catapeteasma a fost realizata la Viena, din lemn de tei, aurita. La putin timp dupa sfintirea ctitoriei Bibescu-Stirbei, vremurile potrivnice au dus la micsorarea numarului de calugari, dupa 1877 functionand in manastire diferite institutii social-culturale.
Din 1948, prin Hotararea Sinodului, Manastirea Bistrita este transformata in manastire cu obste de maici, iar apoi, prin decretul 410/1959 desfiintata de comunisti.
In 1984, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, manstirea revine in cadrul Episcopiei Ramnicului, incepand un amplu proces de revigorare a vietii monahale, sub calauzirea P.S. Gherasim. Manastirea Bistrita este iarasi lacasul unde sufletele noastre cer ajutor dumnezeiezc si mangaiere, sub ocrotirea Sf. Grigorie, ca „unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”.
