Mănăstirea Comanca

Pe drumul ce urcă spre Munţii Căpăţânii, înconjurat de masivurile Gerea, Folea şi Căprăreţa, pe valea râului Olăneşti, se află oraşul renumit pentru izvoarele sale tămăduitoare, menţionate pentru prima dată, într-un hrisov, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Primele camere de băi erau construite la Olăneşti de clucerul Toma Olănescu, pe a cărui moşie se aflau izvoarele minerale. Totuşi, 1873 este considerat anul fondării staţiunii fiindcă apele cu rol terapeutic, ce fuseseră deja studiate, cu câţiva ani înainte, de doctorul Carol Davilla, primeau numeroase medalii de aur la Expoziţia de la Viena. În 1873 Băile Olăneşti deveneau la fel de renumite în Europa ca şi cele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary și Aix de Bains.

Din punct de vedere administrativ, Comanca, împreună cu satul Pietriş, ce-i este parte componentă, ţin astăzi de oraşul Băile Olăneşti. De altfel, distanţa ce desparte centrul staţiunii de platoul înconjurat cu păduri unde dăinuie ctitoria lui Preda Bujoreanu şi a preotului Teodor din Olăneşti, e de doar trei kilometri. Se ajunge la fostul schit ieşind din satul Comanca şi urmând, prin pădure, un drum forestier. La capătul lui, înălţată pe un deal, se dezvăluie privirii în deplina ei frumuseţe, una dintre bijuteriile arhitectonice ale Olteniei de nord.

În anul 1736, în primul an al urcării pe tron a episcopului Climent, cu cheltuiala vornicului Preda Bujoreanu şi a preotului Teodor din Olăneşti, se zidea schitul Comanca, ce avea să fie târnosit cu hramul Toţi Sfinţii. Istoria consemnează că cei doi ctitori aveau să devină, după intrarea lor în viaţa monahală, primii vieţuitori ai acestei mănăstiri retrase. Preda Bujoreanu aintrat în cinul monahală sub numele de Pahomie ieromonahul, iar preotul Teodor sub numele de Teodosie ieromonahul.

O veche reprezentare de pe zidul pronaosului, astăzi dispărută, înfăţişa legenda întemeierii schitului. Se spune că o boală nemiloasă i-a răpit copiii vornicului Preda Bujoreanu şi el s-a gândit că dacă Dumnezeu i-a dat această cruce de purtat să se călugărească. Astfel, pe peretele de nord din pronaos al bisericii, cândva, a fost pictat ctitorul, Preda Bujoreanu care, sătând cu mâinile în sus de durere, îmbrăcat în haine de mirean, era oprit de două femei, probabil soţia şi una dintre fiice, să meargă la mănăstire.

De-a lungul timpului mica biserică a schitului Comanca a trecut prin felurite prefaceri şi reparaţii, reuşind însă să-şi menţină, în bună măsură, înfăţişarea originară. Totuşi, pisania ei, cioplită în piatră, aşa cum se obişnuia, nu s-a păstrat. Conţinutul acestei inscripţii a fost însă descoperit de istoricul Contantin Bălan pe un vechi manuscris, datat 31 august 1736, şi sună astfel:

„Sfântul Schit Comanca este făcut de răposatul Pahomie eromonah Bojoreanul şi de Teodor eromonah şi de Grigorie eromonah, cu leat 7244; hramu Tuturor Sfinţilor. Are şi ca patru zile de arătură. Au mai dat preosfiinţia sa Climent odoarăle sfintei biserici, adecă un antimis, un triod, un mineiu, un molitvelnic, o liturghiie, o psaltiirie, un catavasieri, ca în veci să pomenească,”

În interiorul lăcaşului se află, pictate şi alte inscripţii care fac referire la ctitori şi la zugravi. Astfel, în pronaos, pe zidul de vest, inscripţiile de la 1785 îi pomenesc pe ctitorii Pahomie monah, Teodosie eromonah şi Grigori eromonah. La fel, alte inscripţii mai recente, datate 1810-1830 îi consemnează, tot în pronaos, pe Preda Bujoreanu postelnic, deşi, în realitate, el fusese vornic, pe copiii săi Costandin şi Ilinca şi pe Partenie, zugravul şi monahul de la mănăstirea Bistriţa.

O altă inscripţie, aflată la proscomidiar şi datată 1785-1786 consemnează: „Astă proscomidie s-au zugrăvit cu osteniala diaconului Gherasimu ot Olăneşti”. De Dimitrie zugraf, Nicola sin Dimitrie zugraf”. Ştim că pictura originară a bisericii Toţi Sfinţii a fostului schit Comanca fusese realizată de Partenie, Luca şi diaconul Gherasim, din Olănesti. Inscripţia de la proscomidiar aminteşte alţi doi zugravi, Nicola şi Dimitrie, tată şi fiu şi o dată mai recentă. De aici se poate desprinde concluzia că, fie biserica e mai târziu, la 1785, repictată de aceştia, fie Nicola şi Dimitrie zugrăvesc doar altarul şi proscomidia, la data consemnată.

Prima ipoteză pare mai veridică, fiindcă o altă inscripţie, tot de la 1786, scrisă pe peretele exterior de vest al pronaosului, menţionează simplu: „S-a tencuit”. E posibil, deci, ca odată cu această operaţiune de tencuire să fi fost repictat întregul lăcaş. Pictura e realizată în tehnica fresceiÎn altar, naos, se păstrează pictura originală, şi în tabloul votiv. Pe peretele din pronaos, nord şi sud, pictura a dispărut iar cu ocazia restaurării, pictorul restaurator Tudor Popescu a făcut o pictură nouă, asemănătoare ca stil celei vechi.

Arhitectura micii biserici a fostului schit Comanca încântă ochiul prin simplitatea şi armonia ei. Lăcaşul, zidit din piatră şi cărămidă, are formă de navă, cu altar pentagonal, fără turle şi fără pridvor. Naosul se află în prelungirea pronaosului. Zidurile albe ale bisericuţei sunt încinse într-un brâu de formă cilindrică, împodobit cu zugrăveală şi mărginit de un chenar în formă de zimţi, pictat la rândul său. Sub streaşină, la cornişă, motivul acesta al zimţilor se reia în tot registrul superior. În interiorul unde lumina pătrunde tainic prin ferestrele evazate, atrag atenţia feluritele nişe practicate în zidurile pronaosului, naosului şi altarului, împodobite cu pictură şi evocatoare ale intimităţii culelor, cum se numeau casele boiereşti din zona Olteniei de nord.

În incinta schitului Comanca a funcţionat şi o şcoală de grămătici ale cărei ruine au fost găsite cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate aici. Tot cu ocazia acestor săpături s-au descoperit ruinele morii, fiindcă schitul avea iaz şi o moară care a funcţionat până în 1945.

Monumentul a trecut între anii 1997 – 2007 printr-un amplu proces de restaurare, i s-a adăugat actuala clopotniţă şi a fost resfinţit de Arhiepiscopul Gherasim Cristea, pe 22 iunie 2008, de praznicul Tuturor Sfinţilor. Turiştii şi pelerinii care ajung la Olăneşti se pot bucura, astfel, de întâlnirea cu o veche vatră de rugăciune redată cultului.

Schitul este înscris în lista monumentelor istorice din judeţul Vâlcea la categoria B: monumente de importanţă zonală: VL-II-m-B-09875.