Mănăstirea Vişina
Manastirea Visina, aflata la iesirea din defileul Jiului, pe soseaua ce leaga orasul Targu-Jiu de Petrosani – la 14 kilometri de Targu-Jiu – este o manastire cu obste de calugari, purtand hramul Sfanta Treime. Ruinele manastirii Visina, situate pe malul drept al Jiului la iesirea din defileu, precum am mai amintit, sunt o marturie a inceputurilor monahismului la noi.
Din documentele vremii, nu avem foarte multe date privind manastirea, insa dintre cele pe care le avem, sunt unele care vorbesc despre inceputurile manastirii. Astfel, documentul lui Neagoe Basarab din 14 decembrie 1514, pomeneste pe primul egumen cunoscut al manastirii – egumenul Grigorie.
Actul din anul 1514 pomeneste de prezenta unor hotare ale stapanirii „manastirii din vechime, inca din zilele lui Mircea Voievod”. Avem astfel certitudinea ca asezamantul de la Visina are o vechime cel putin din aceasta epoca de sfarsit a secolului XIV-lea si inceputul celui de-al XV-lea. Ruinele bisericii initiale, inaltata in piatra de catre Mircea Voda cel Batran (1386-1418) in numele Sfintei Treimi, atesta vechimea monahismului din acest loc.
La data de 22 aprilie 1519 (7027), domnitorul Neagoe Voda, printr-un hrisov din Pitesti confirma acestei manastiri de la Visina stapanire peste jumatate din mosia Baiului, Porcenii de la gura Jiului. Hrisovul mentioneaza urmatoarele: „Cu mila lui Dumnezeu, Io Basarab Voevod si Domn a toata tara Ungro Valahiei, fiul marelui Basarab Voevod da Domnia Mea aceasta porunca a Domniei Mele sfintei manastiri de la Visina, hramul sfintei si de viata incepatoarei Treimi, de o fiinta si nedespartita, si egumenului Eftimie si tuturor celor in Hristos frati, cari vietuiesc in acest sfant loc ca sa le fie in Porceni, ce sant la gura Jiului, jumatate din partea lui Baiul, veri cat este mosie a lui, insa din toata mosia jumatate, pentru ca a venit Baiul inaintea Domniei Mele si a adaogat (daruit) aceasta mai sus zisa mosie ca sa fie intarire, sfintei manastiri si fratilor cari vietuiesc in acest sfant loc, ca sa le fie spre hrana, iar lui spre vecinica pomenire in veci.
Drept aceia si Domnia Mea le am dat ca sa le fie mosie si ohaba, si de catre nimeni neclintita dupa zisa Domniei Mele. Iata si marturiile Domniei Mele, jupan Barbu Ban, si jupan Calota marele Dvornic si jupan Harvat marele Logofat, Radul Spatar, Dumitru Vistier, Hamza Comis, Draghici Paharnic, Jitian Stolnic, Badea si Neagoe mari Postelnici, si eu Radul am scris in Pitesti, luna Aprilie 22 in anul 7027, ispravnic Suica Dvornic.”
De la vechea manastire nu s-au pastrat urme ale chiliilor sau ale zidurilor de incinta, apele Jiului distrugand eventualele ruine de pe latura estica prin macinarea treptata a malului. Astazi mai pot fi vazute doar ruinele bisericii principale.
