Peștera lui Săbăreanu

Peştera lui Săbăreanu se află deasupra Peşterii Polovragi, unul dintre cele mai importante obiective turtistice din judeţul Gorj.

Numele provine de la Corneliu Săbăreanu, fostul stareţ al Mănăstirii Polovragi, care a vieţuit în interiorul peşterii timp de 17 ani. Mai mult decât atât, dorinţa acestuia a fost să fie înmormântat aici, iar legenda spune că şi-a săpat de unul singur mormântul.

Este o peşteră de dimensiuni mai mici. Acolo a fost mormântul unui fost stareţ al Mănăstirii Polovragi, care a fost arhimandrit.

Corneliu Săbăreanu, în ultimii 17 ani de viaţă, a stat în peştera aflată chiar deasupra Peşterii Polovragi ca penitenţă. Aşa a considerat în urma unei vizite la Muntele Athos. A trăit în secolul al XIX-lea.

A fost chiar îmormântat în peştera în care a trăit o bună parte din viaţă, dar, ulterior, a fost deshumat şi mutat în curtea mănăstirii Polovragi. Este neagră în totalitate pentru că acolo s-a făcut non-stop focul. Este situată la etajul II, undeva la mijloc între vârful muntelui şi peştera turistică. Are o lungime de câteva zeci de metri.

În interiorul grotei există chiar un altar închinat fostului stareţ de la Mănăstirea Polovragi. Potrivit istoriei Mănăstirii Polovragi, fostul stareţ a fost un om deosebit de înstărit. Acesta ar fi absolvit Facultatea de Drept la Paris.

Tatăl şi fratele lui au murit şi, astfel, a rămas devenit proprietar peste suprafeţe întinse de pământ şi muţi robi. Acesta a depistat mai multe nereguli de care se făceau vinovaţi mai mulţi servitori. Legenda spune că i-ar fi luat şi dus la Bucureşti să fie arestaţi, dar cum a ajuns în Capitală a auzit clopotele de o biserică.

A avut o revelaţie şi i-a eliberat pe robi, după care a mers la mama sa şi i-a spus că doreşte să devină călugăr. A mers la Muntele Athos, a făcut Facultatea de Teologie la Atena şi a revenit în ţară.