Schitul Pahomie
Schitul Pahomie este situat pe teritoriul localitatii Baile Olanesti (comuna Barbatesti), judetul Valcea, la aproximativ 30 km de Ramnicu Valcea, sub crestele Muntilor Capatanii, accesul la aceasta asezare monahala se face pe DN 64A, Ramnicu Valcea – Baile Olanesti, trecand prin Pausesti-Maglasi, virand la stanga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil si accesibil si cu mijloace auto, pana la Izvorul Frumos, care tasneste de sub steiul de stanca lung de aproape 50 de metri, pe care este cladita biserica schitului, avand hramul “Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”.
Din pisania actuala a schitului rezulta ca intemeietori sunt Pahomie monahul si Sava Haiducul, in anul 1520, justificandu-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.
Dupa o alta pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decat marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita, care in anii 1519-1520, cand recladeste Bistrita, daramata de tunul lui Mihnea cel Rau in anul 1509, zideste si Schitul Pahomie, in amintirea faptului ca la Izvorul Frumos, in pustietatea masivului Buila, in drumul pe care-l cauta prin padure ca sa ajunga la Sibiu, spre a scapa de urgia lui Mihnea, isi gaseste salvarea vietii sale si a celor care il insoteau in pribegie.
Printre prietenii sai se afla capitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul ca, zabovind stapanul sau de mai multa vreme aici, deseori a facut incursiuni prin localitatile invecinate, pentru a face rost de hrana.
Data de 1684 din pisania de astazi a schitului este presupusa a fi anul in care a avut loc repararea schitului, in acelasi an fiind renovata si Manastirea Bistrita de Constantin Brancoveanu, in calitate de descendent al familiei Craiovestilor.
Din 17 decembie 1824, avem date scrise despre starea schitului “Izvorul Frumos” – metocul manastirii Iezer: “Biserica se afla spre daramare cu totul”. Din anul 1880, schitul a fost parasit. Abia in 1952 s-a recladit biserica in forma ei initiala, dupa trasaturile zidurilor ramase, cu zidari din Costesti si tamplari din Barbatesti, pictura fiind executata de Stan Hermeanu, in 1956. cu timpul pictura s-a deteriorat, fiind refacuta in 1997, de catre ierodiaconul Popa Nicolae din Perisani.
Sfintirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, si a fost incredintat spre indrumare parintelui Veniamin de la Schitul Patrunsa.
Primul vietuitor al schitului reinnoit a fost calugarul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota. El moare in 1980 si este inmormantat langa zidul bisericutei schitului. Dupa aceasta data, schitul este pastorit de tanarul monah Galaction Zelig, format duhovniceste de parintele Lavrentie Sovrea de la Manastirea Frasinei, insufletind schitul cu vietuitori si scotandu-l astfel din anonimat.
Simtindu-se obosit, parintele Galaction cere Prea Sfintitului Gherasim, pe parintele ieromonah Ieronim Tamas, de la manastirea Nicula, fiul duhovnicesc al Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, pentru a prelua conducerea schitului. Cererea este aprobata incepand cu data de 1 ianuarie 2002.
Biserica, construita sub o mare stanca (pe care se afla chipul Domnului), avand in apropiere o cascada cu apa de munte, rece ca gheata, isi asteapta in liniste si rugaciune vizitatorii.
