Peștera Casa Hoților din Dobrogea

Peștera Casa Hoților se află în versantul stâng geografic al Văii Urluia, fiind ușor vizibila de pe fundul văii și mai puțin vizibilă din drumul care trece pe deasupra pereților.

Are o dezvoltare 14 metri în calcar, cu trei deschideri: una către aval (cea mai ușor accesibilă), una către amonte (o deschidere cît o fereastră, aproape inaccesibilă) și una intermediară (greu accesibilă, aceasta formându-se, probabil, ca urmare a prăbușirii unui perete).

Ică Giurgiu – unul dintre cei mai preocupați speologi români contemporani – consideră că peștera „este un fost meandru al cursului de apa care a modelat la un moment dat locurile.

Probabil, prima faza de dezvoltare a cavității a fost in regim inundat.” Pe de altă parte, reputații arheologi Mihai Irimia, Gabriel Custurea și Traian Cliante, după cercetarea arheologică din 2005, au constat că peștera a fost locuită în eneolitic și în prima parte a epocii fierului, dar „sedimentul, foarte subțire, a fost antrenat în cea mai mare parte în exteriorul peșterii.”

Este foarte posibil ca peștera să se fi născut în mod natural, ca urmare a curgerii apei în versantul calcaros, dar pereții actuali ai peșterii au urme mai mult decît clare ale faptului că s-a săpat în versantul calcaros pentru a se lărgi peștera și pentru a-i da forma actuală (mai ales în ceea ce privește „fereastra” ce constituie deschiderea din amonte).

Evident, pereții sunt plini de funingine, aici în trecut ciobanii adăpostindu-se în mod obișnuit de ploaie.

ATENŢIE! La acest obiectiv turistic se ajunge doar pe jos. Dacă vrei să îţi setezi gps-ul ca să te ducă cel mai aproape de traseu cu maşina, în condiţii de drum bun, apasă pe bulina roşie. Nu există loc de parcare la indicaţia dată. Până la peșteră se merge pe drum agricol, de pământ aproximativ 30 de minute.