Cetatea Țărănească Câlnic
Cetatea Câlnic – Kelling în germană – este situată la numai trei kilometri de autostrada dintre Sebeş şi Sibiu, în mijlocul unui sat amplasat fermecător în Podişul Secaşelor. Micuţa cetate cu ziduri circulare este o oază de verdeaţă, curată şi îngrijită, într-un sat care a cunoscut şi vremuri (mult) mai bune.
Construită iniţial la mijlocul anilor 1200 ca reşedinţă pentru greavul sas Chyl de Kelling, cel care a dat şi numele satului, cetatea din Câlnic a fost concepută cu un turn-donjon masiv, folosit ca locuinţă, înconjurat cu ziduri ce formau o incintă ovală, cu un turn spre Sud şi un turn de poartă pe latura nordică. Sistemul de apărare era întregit de un şanţ cu apă ce înconjura cetatea.
Reşedinţă nobiliară până în 1430, cetatea a fost vândută atunci ţăranilor din Câlnic, care în prima jumătate a secolului al XVI-lea au început înălţarea unei noi centuri de ziduri, au întărit turnul porţii, iar în curtea interioară au ridicat capela. Tot în curtea interioară, lipite de zid, au fost construite cămări pentru provizii. La finalizarea acestor lucrări masive de extindere şi întărire, cetatea a primit înfăţişarea de azi.
Fortificaţia a fost restaurată în anii 1961-1964. În 1998, obiectivul a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Acum, aici funcţionează un centru cultural internaţional, sub patronajul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi al Asociaţiei „Ars Transsilvaniae”.
Spre deosebire de restul siturilor rurale cu biserici fortificate din Transilvania care au fost incluse în Patrimoniul UNESCO, la Câlnic nu iese în evidenţă biserica, ci turnul-donjon. La parterul acestuia sunt amplasate cu scop decorativ butoaie de stejar imense, de 5.000-6.000 de litri, amintind de viile renumite din împrejurimi. La etajele superioare este amenajat un muzeu etnografic, spre care duce o scară exterioară.
Din turnul de poartă, se vede satul frumos aşezat între dealuri. „Casele rânduite cândva de saşi îşi păstrează în centru un aspect demn şi îngrijit. Pe măsură ce te depărtezi spre margini, Câlnicul pare însă îmbătrânit şi pustiu”, mai spune Mihaela Ilea-Kloos.
Dat fiind că majoritatea covârşitoare a monumentelor UNESCO din România sunt biserici sau ruine, Cetatea Câlnic se numără printre puţinele locuri din ţară de pe prestigioasa listă unde este posibilă cazarea. În interiorul cetăţii, chiar lângă turnul de poartă, unde altădată se aflau cămările de alimente ale saşilor, au fost amenajate două camere de câte trei paturi, pentru cazarea turiştilor.
Camerele au baie comună, şi pot fi închiriate la preţul de 200 de lei/camera. Alte locuri de cazare, la preţul de 50 de lei/persoană/noapte, se găsesc în casa parohială învecinată. Cei care se cazează pot vizita şi fotografia cetatea gratuit. Altfel, preţul unui bilet de intrare este de 5 lei (2,5 pentru studenţi şi pensionari), iar taxa foto este de 7 lei.
Peste deal de Câlnic, se găseşte alt sat săsesc pitoresc din Podişul Secaşelor, Gârbova. Aici, odinioară, exista o fortificaţie comparabilă cu cea de la Câlnic, numită Cetatea Greavilor. Fortificaţia a fost ridicată de greavul Herbord, cândva în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
Iniţial, era formată dintr-un turn-locuinţă, o capelă şi un zid circular. Cetatea a fost abandonată de familia greavilor şi a ajuns în stăpânirea comunităţii în secolul al XV-lea. Atunci s-a adăugat un masiv turn de poartă, cu două niveluri, unde saşii îşi ţineau slănina, de unde numele de „Turnul Slăninii”. Turnul-clopotniţă a fost renovat în 1879, când a fost şi înălţat şi a dobândit înfăţişarea de astăzi.
Numele asezarii provine din slavul „kal” sau „kalinik” (=lut, lutos), fiind preluat, mai intai, de romani sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior sasii. Numele sasesc al localitatii este Kelling si vine de la primii stapani, familia nobililor Kelling.
La fel ca si alte familii de sasi, acestia au devenit probabil din „greavi”, niste adevarati comiti. Greavii de Calnic sunt mentionati inca din 1267, 1269 si 1309. Cetatea a fost restaurata intre 1962-1964, iar astazi a fost transformata intr-un centru cultural stiintific international.
Unul greavii de Calnic cu numele sau de Chyl de Kelling, a construit la mijlocul secolului al XIII-lea donjonul de la Calnic si il folosea drept locuinta. Chyl a cumparat apoi Blajul, iar urmasii lui au continuat sa cumpere satul Cut, Vingardul si multe alte teritorii.
La Calnic a fost descoperit si material preistoric, precum si vagi urme medievale din secolele XI-XII, dar asezarea medievala propriu-zisa dateaza din secolele XII-XIII. Nivelul cel mai consistent corespunde consolidarii domeniului nobiliar al greavilor (1267). in anul 1599 Calnicul a fost jefuit de armatele lui Mihai Viteazul, iar cetatea a fost pustiita.
Resedinta initiala cuprindea prima incinta, un edificiu patrulater de sub capela actuala (probabil un donjon initial din care s-au ridicat numai fundatiile, fiind repede abandonat). Adrian Andrei Rusu presupune ca acesta ar fi fost insa numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat in jurul anului 1272 si are o forma dreptunghiulara. A fost numit si Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru.
La inceput avea numai 14 m inaltime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivnita boltita in semicilindru. Aceeasi bolta semicilindrica o intalnim si la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au bolta, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista si un semineu, iar in sapatura au fost descoperite si fragmente de cahle.
O data cu lucrarile de restaurare conduse intre 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu cate trei lobi in fiecare dintre cele doua parti, care indica o faza gotica timpurie, poate din a doua jumatate a secolului al XIII-lea.
