Drumul de marmură și cariera de marmură de la Alun

Drumul de marmură este unicat în România. Are o lungime de 10 km și unește satul Alun, unde se găsește o carieră de marmură și o biserică impunătoare ridicată în întregime din marmură, cu Valea Pestișului.

Ceea ce face din Alun un loc unic în România este drumul său de marmură care coboară de la intrarea în sat, locul unde se află şi cariera de marmură, până la cinci – şase kilometri, în valea Peştişelului, spre Govâjdia, locul unde pornea calea ferată minieră a Hunedoarei.

Acest drum a fost construit în anii ´60 – ´70, pentru ca structura lui solidă să permită ca blocurile de marmură, de câte 5 – 10 tone, să poată fi coborâte în siguranţă pe panta dealului.

Casele din sat sunt impunătoare, așezate pe fundație din marmură. Acolo nu mai locuiesc decât câțiva oameni. Pe o porțiune de 6 kilometri, drumul a fost pavat cu marmură rezultată în urma exploatării în cariera Alun.

Cariera de marmură de la Alun  a fost exploatată de austrieci, apoi de frații italieni Roja. Celebrii la vremea lor, frații Roja aveau ateliere de prelucrare în Arad, dar țineau o legătură strânsă și cu marmurările de la Cararra.

Cândva, marmura de la Alun era căutată de artiști și de cioplitorii în piatră. Și acum mai sunt sculptori care o prețuiesc pentru granulația fină care permite o prelucrare mai ușoară. Ei spun că se poate compara cu marmura de la Carrara.

Cariera de marmură de la Alun a fost exploatată din secolul al XIX-lea, în vremea când Ţinutul Pădurenilor devenise o zonă de interes deosebit pentru statul austro-ungar, datorită bogatelor sale zăcăminte de fier şi a întinderilor de pădure.

În anii ´80, de la Alun au fost extrase blocuri de marmură folosite la construcţia Casei Poporului şi tot din Alun îşi au originea coloanele de marmură ce împodobeau vila familiei Ceauşescu din cartierul Primăverii. Cariera de marmură din satul Alun a intrat în conservare de la începutul anilor ´90.

De atunci şi soarta satului s-a schimbat. Mulţi dintre localnici se mutaseră între timp în Hunedoara, iar aşezarea a continuat să se depopuleze până când a ajuns la mai puţin de zece locuitori.

De aici s-a extras marmură pentru celebra Casa poporului din București. A fost ultima utilizare intensă a marmurei de Alun, pentru că în scurt timp după Revoluția din 1989, cariera a fost abandonată.