Ruinele Cetăţii Colţ
Din Castelul din Carpaţi al lui Jules Verne au mai rămas turnul-locuinţă şi zidurile de odinioară. Odată intrat între zidurile înalte şi bolţile rămase de la distrugerea unor componente, locul parcă prinde viaţă. Te aştepţi ca, din moment în moment, să-i auzi venind pe boierii din neamul Cândea sau să-ţi răsune în urechi vocea Stillei, cântăreaţa italiană de operă, personajul principal al cărţii lui Jules Verne.
Cetatea Colţ a aparţinut familiei Cândea, considerată, până în secolul al XVII-lea, cea mai influentă familie nobiliară din Ţara Haţegului, recunoscută pentru averile şi ambiţiile ei. Însă, faima cetăţii i-a fost adusă de Jules Verne care, din iubire pentru misterioasa româncă Luiza, a scris cartea „Castelul din Carpaţi”.
Cetatea Colţ a fost ridicată, în secolul al XIV-lea, pe o stâncă, iar legătura cu masivul muntos era făcută de un pod mobil. În interior era protejată de un turn pătrat, care fusese destinat locuinţei stăpânilor şi castelanilor. Ulterior, în secolul al XVI-lea, cetatea a fost întărită cu încă două turnuri cu muchii în ax, adaptate uzului armelor de foc.
Se spune că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne. Criticii care au studiat opera lui Jules Verne susţin că scriitorul a făcut o călătorie în Transilvania, unde a fost însoţit de o frumoasă şi misterioasă femeie din Homorod. Se presupune că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne şi că povestea lor s-ar fi consumat în castelul din Carpaţi.
Localnicii ştiu povestea unei fete de 17 ani care, în 1862, şi-ar fi lăsat baltă mirele, în toiul pregătirilor de nuntă, şi a fugit de la părinţi. O chema Luiza, iar Jules Verne îi spunea „unica sirenă”. Viaţa i-a despărţit pe cei doi. Tânăra s-a căsătorit cu altcineva şi a plecat la Bucureşti. Dragostea lor s-a consumat apoi în scrisori, dar, cu timpul, s-a stins.
Cetatea a fost ridicată pe un colț de stâncă, la intrarea în defileul Râușorului, în jurul unui turn pătrat, căruia i-au fost adăugate un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri.
Deși a fost ridicată în scopuri de apărare, ea nu a îndeplinit niciodată acest rol, cele trei fortificații fiind prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că, cel mai probabil, cetatea servea ca loc de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Are plan neregulat, adaptat formei de relief, este prevăzută cu un donjon masiv și a fost cea mai puternică cnezială din Transilvania.
Cetatea Colț, ale cărei începuturi datează din anul 1359, s-a degradat prin prăbușirea în vale a unor curtine, iar în prezent mai păstreză doar resturile de ziduri, fiind practic o ruină. Reprezentanții comunei Râu de Mori încearcă să atragă fonduri pentru reabilitarea acestui monument istoric, ajuns astăzi în paragină.
Aici este locul unde îți poți lăsa mașina și pornești drumeția către cetatea Colț.
După aproximativ 200 de metri se poate observa și traseul turistic marcat cu cerc roșu cu alb.
Timpul recomandat de parcurgere a traseului până sus la cetatea Colț este de aproximativ 30 de minute.
ATENŢIE! La acest obiectiv turistic se ajunge doar pe jos. Dacă vrei să îţi setezi gps-ul ca să te ducă cel mai aproape de traseu cu maşina, în condiţii de drum bun, apasă pe bulina roşie. Nu există loc de parcare la indicaţia dată.
