Trovanți (Babele de la Ulmet)
Pe valea Bălănesei, la aproximativ un kilometru de satul Ulmet (com. Bozioru), se găsește spectaculosul microrelief de trovanți.
Aceste stânci cu forme bizare mai sunt cunoscute și sub numele de „pietre vii” pentru că se crede că acestea ar crește din nisip. Însă din punct de vedere științific, trovanții sunt depozite de nisip și straficații de gresii cimentate și modelate în timp de agenții naturali (vânt, ploaie, etc). Astfel, natura a fost cea care a creat aceste forme inedite, numite elocvent „sublime imnuri în piatră” (prof. Mihai Mîncu).
Cei mai reprezentativi, cunoscuți și accesibili trovanți din județul Buzău sunt „Babele” de la Ulmet. Numele acesta le-a fost atribuit de către prof. Ilie Mândricel, într-un articol de promovare turistică, asemănându-le probabil cu cele din Munții Bucegi.
Aici, trovanții au forme dintre cele mai variate și spectaculoase (sfere, ovoide, alungite, îngemănate) care pot fi asociate cu forme zoomorfe (reptile, păsări, melci) sau antropomorfe (rachete, farfurii, topogane, coloane etc).
Trovanții de la Bozioru fac parte din Geoparcul „Ținutul Buzăului”, un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural, și care aspiră la titlul de Geoparc UNESCO.
Programul „Geoparcul Ținutul Buzăului” a fost inițiat în anul 2007 de Universitatea din București, în parteneriat cu Consiliul Județean Buzău în vederea conservării, promovării şi valorificării elementelor naturale deosebite din zonă, a valorilor de patrimoniu cultural şi istoric, precum şi pentru susţinerea dezvoltării sociale şi economice a comunelor, bazându-se pe principiul dezvoltării durabile.
Oamenii locului destăinuie secretele a ceea ce numesc „trecători spre lumea de dincolo”. Se spune că ascunse în umbrele copacilor și foșnetul frunzelor, lumile de dincolo își deschid porțile și îi lasă pe cei cu sufletul împăcat și sincer să cunoască taine ascunse oamenilor.
Pietre uriașe, rotunde și cu încrustații ciudate tăinuiesc existența acestor porți. Cunoscătorii descriu două feluri de porți: unele care au încrustate semne compuse din linii curbe, porți ale duhurilor bune.
Acestea au grijă de păduri, ca ele să nu fie cuprinse de foc, să nu se rupă de furtuni sau de zăpezi, păzesc sufletele oamenilor care rătăcesc fără apărare, au grijă ca ciobanii cu suflet bun să nu fie atacaţi de lupi sau de alte animale carnivore, sau se îngrijesc de soarta copiilor care adorm noaptea în pădure.
Iar celelalte porți, care au încrustate semne din linii frânte, în special cele care aduc a triunghi, simbolizează porţile prin care pătrund duhurile rele, pe care le stăpânesc vrăjitoarele.
Dincolo de porţile duhurilor bune, localnicii spun că încă se mai găsesc prăzi ale haiducilor. Ei cunoșteau secretele porților magice și le foloseau ca să scape de potera aflată pe urmele lor. Oamenii de aici întotdeauna au crezut într-o lume invizibilă, existentă între cer şi pământ, iar în anumite împrejurări, unii oameni spun că au reuşit să o vadă, dar mai ales să o audă.
Pe vremuri, anumite decese inexplicabile, dispariţii, accidente sau boli erau puse pe seama făpturilor invizibile ce locuiau dincolo de porţi.
Sunt mulți oameni vrăjiți de aceste povești ce răzbat din piatra misterioasă ascunsă în Curbura Carpaților. Unii le-au cercetat în căutarea comorilor, alții au căutat răspunsuri pentru istoria neamului nostru, dar toți au încercat să plece cunoscând mai mult decât la venire.
Locurile nu au alungat pe nimeni și tăcute au arătat răspunsuri, au inspirat teorii și au îndemnat la revenire. Căci mulțimea misterelor nu poate fi cuprinsă într-o singură vizită.
