Fortăreața Golubac

Fortăreața Golubac (pronunţat Golubaţ) a fost construită acum șapte sute de ani într-un punct strategic pe Dunare, înainte de Cazanele Dunării și de Porțile de Fier, care pe malul sârb sunt incluse în Parcul Național Derdap.

Scopul era de a păzi atât traficul fluvial cât și pe cel terestru și de a crea un punct de încasare a taxelor.

În acest scop, exista chiar și un lanț imens din fier, care putea fi ridicat pentru a opri ambarcațiunile ce ar fi încercat să treacă fără a plăti, o metodă ce a fost folosită și de bizantini în încercarea de a apăra Constantinopolul.

Cetatea e ridicată pe locul unui sit roman, nu departe de Tabula Traiana, placa de piatră inscripționată în vremea lui Traian, lângă podul lui Apolodor. Romanii numeau locul Columbria, iar numele sârbesc trimite de asemenea la un loc unde traiesc porumbei.

Cetatea, cu ziduri puternice din piatră, zece turnuri și un șanț de apărare a fost folosită pe rând și disputată de sârbi, unguri și turci, fie ca ultimă apărare fie ca avanpost al imperiului Otoman. Fortăreața, care pare să crească natural din piatra muntelui, are o capelă și era cândva locuită.

Acest lucru explică numele de Stari Grad (orașul vechi) prin care o desemnează localnicii, pentru a o deosebi de actualul oraș Golubac și stațiune de pe Dunăre, aflat la 4 km distanță pe același drum.