Mănăstirea Ravanica, Serbia
Mănăstirea Ravanica, situată în apropierea satului Senje din municipiul Ćuprija, Serbia centrală, este un reper semnificativ al istoriei și culturii sârbești. Construită între 1375 și 1377 de către Prințul Lazar al Serbiei, mănăstirea servește drept loc de odihnă pentru acesta și este considerată leagănul noii mișcări artistice cunoscute sub numele de „Școala Morava”.
Înființată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Mănăstirea Ravanica a fost martora unor evenimente istorice semnificative. După moartea sa în Bătălia de la Kosovo din 1389, Prințul Lazar a fost canonizat, iar relicvele sale au fost aduse la Ravanica în 1390, transformând mănăstirea într-un centru de pelerinaj și un simbol al rezistenței sârbești.
De-a lungul secolelor, mănăstirea a suferit distrugeri și reconstrucții repetate din cauza conflictelor cu otomanii. În ciuda acestor provocări, Ravanica a rămas un centru de cultură și educație, găzduind o școală monahală și contribuind la păstrarea conștiinței naționale sârbe.
Biserica mănăstirii, dedicată Înălțării Domnului, reprezintă primul monument al Școlii Morava. Planul său are forma unui trifoi extins, cu o cupolă centrală cu nouă laturi și domuri octogonale mai mici deasupra colțurilor. Construcția îmbină influențele de pe Muntele Athos cu modelul bizantin în cruce, având 62 de ferestre și fiind realizată din alternanțe de piatră și cărămidă. Decorul ceramic valoros include motive geometrice, florale, zoomorfe și antropomorfe.
Întregul complex monahal era inițial înconjurat de un zid defensiv solid, prevăzut cu șapte turnuri, dintre care doar o parte s-a păstrat până în prezent. Fortificarea mănăstirii reflectă necesitatea protecției împotriva amenințărilor otomane din acea perioadă.
Frescele din Ravanica, realizate între 1385 și 1387, sunt de o importanță artistică deosebită. Deși nu toate au fost executate simultan sau de aceiași artiști, ele prezintă inovații semnificative în alegerea subiectelor și stil. Compozițiile notabile includ „Împărtășirea Apostolilor” și „Adorația Mielului” în absida altarului, precum și ciclul sărbătorilor în registrele superioare ale bisericii. Portretul ctitorului, reprezentându-l pe Prințul Lazar alături de soția sa, Prințesa Milica, și fiii lor, Vuk și Stefan, a fost ulterior repictat, adăugându-se și o frescă ilustrând moartea lui Lazar.
Mănăstirea Ravanica a fost declarată Monument de Cultură de Importanță Excepțională în 1979 și este protejată de guvernul național al Serbiei. Rolul său în dezvoltarea arhitecturii și artei sârbești, precum și în păstrarea identității naționale, o transformă într-un simbol al patrimoniului cultural sârbesc.
