Cetatea Blidaru
Deşi mai puţin vizitată decât Sarmizegetusa Regia, cetatea Blidaru este cea mai importantă fortificaţie de apărare din zonă.
Ea străjuieşte culmile munţilor Orăştiei de pe malul râului Grădişte, deasupra unui urcuş abrupt, pe parcursul a doi kilometri, prin păduri neumblate. Deși efortul este unul considerabil, mai ales pentru cei neumblați pe cărări de munte, peisajul de sus, de deasupra cetăţii, merită toată osteneala.
Distrusă definitiv ca oraş, după retragerea romană, Sarmizegetusa dacică va ajunge o ruină. Tocmai de aceea, la năvălirea lor în Transilvania de astăzi, slavii vor găsi aceste urme ale cetăţilor dacice şi le vor spune „grădişte” (adică ruine, rămășițe ale trecutului), chiar denumirea râului de unde începe ascensiunea către Blidaru.
Poteca străbate, mai întâi, un luminiş, apoi drumul se pierde în pădure, pe sub rădăcinile lungi ale copacilor care se înalţă, de-a stânga şi de-a dreapta, până sus, la câteva zeci de metri, înspre coronamentul verde care abia lasă să pătrundă lumina.
Din loc în loc, apa a scobit în malul potecii, dezvelind până la un metru în pământ rădăcinile puternice ale fagilor. Cine e atent, ar putea să asculte sute de povești, spuse în șoaptă de arborii cei bătrâni cu înfățișare stranie. După ce potecile străbat pădurea, mai e foarte puţin: un gărduţ din lemn şi gata: ai intrat în incinta cetăţii!
Potrivit istoricilor, cetatea a fost construită cu câteva zeci de ani înainte de naşterea lui Hristos, ca punct de apărare împotriva năvălirii romane. Cea mai puternică fortificație dintre cele șase cetăţi dacice din Munții Orăștiei, parte din patrimoniul mondial UNESCO, cetatea dacică de la Blidaru vă așteaptă pe culme, la 750 de metri înălțime.
Ea avea, odinioară, șase turnuri puternice și două incinte unite, care se întindeau pe 6.000 de metri pătrați. Arheologii spun că, potrivit unei strategii militare ingenioase, intrarea se făcea prin primul turn, care era construit pentru a împiedica desfăşurarea trupelor romane, obligate să ocolească și, astfel, să se expună loviturilor. În interior, cetatea avea și un turn-locuinţă.
Cetate din piatră de la Măgura Călanului
Puțină lume știe că această cetate a fost construită cu piatră adusă tocmai de la Măgura Călanului! Dacii au cărat către cetăţi mii de tone de piatră din care şi-au construit, risipite prin munţi, cetăţile de apărare împotriva legiunilor romane.
Pe baza determinprilor petrografice, s-a stabilit că că materialul constructiv din care sunt alcătuite zidurile cetăţilor din Munţii Orăştiei provine din cariera de calcar de la Măgura Călanului. Dacii au transportat această piatră până în apropierea cetăţii de la Costeşti, folosind, “plaiul” care desparte Valea Oraşului de Valea Streiului.
Drumul de pe acest „plai”, cum îi spun localnicii, este folosit şi astăzi de localnicii din satele Valea Streisângiorgiului, Dâncul Mare, Orăştioara de Jos, Orăştioara de Sus, Ocolişul Mic şi Costeşti pentru transportul lemnului.
Distanţa totală dintre Măgura Călanului şi Cetatea Costeşti este de 19,6 kilometri, iar diferenţa de nivel, luând în calcul toate urcuşurile traseului, este de 835 de metri”, explică istoricul Dan Oltean, un pasionat al istoriei dacilor şi autorul volumului „Burebista și Sarmizegetusa”, apărut în 2007.
11.000 de kilometri pentru o cetate din piatră
Potrivit acestuia, distanţa măsurată dintre baza cetăţii de la Costeşti şi Blidaru, pe drumul pe care dacii au urcat piatra, este de doi kilometri. Blocurile de calcar au fost transportate cu sănii, care numai pentru ridicarea celor 24 de turnuri de apărare situate între cele două cetăţi, au făcut peste 500 de curse între Măgura Călanului şi destinaţie.
Potrivit istoricului hunedorean, pentru a construi cetatea Blidaru, dacii au făcut 265 de transporturi cu săniile, iar ruta transportului acestora, dus-întors, însumează aproape 11.000 de kilometri!
