Peştera de sub Zgurăşti
Ghețarul de sub Zgurăști cunoscută și ca Peștera-aven Ghețarul de sub Zgurăști adăpostește cel mai mare lac subteran din România.
Peştera Gheţarul de sub Zgurăşti se află în comuna Gârda de Sus, în Munţii Bihorului, pe versantul abrupt ce coboară din Dealul Mununa spre Valea Ordâncuşii, la altitudinea de 921 m.
Cel mai mare lac subteran permanent din România, denumit și „Minunea Mununii” are următoarele dimenisiuni: 65 metri lungime, 20 metri lăţime, 12 metri adâncime – valori pentru nivel mediu al apelor.
În aven se coboară fără dificultate cei 30 m prin colțul de sud-vest și se ajunge pe marele grohotiș care se prelinge pe sub cele două portaluri. La jumătatea acestei pante în peretele din dreapta pe lângă care coborâm se deschid două mici guri de galerii. Cea inferioră se închide la câțiva zeci de metri dar cea superioară mai complicată se termină în abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii.
După portal se mai coboară 30 m și se ajunge într-o vastă sală, impresionantă prin dimensiuni, luminată din belșug de lumina ce se revarsă prin marele portal. Sala, alungită est-vest, are 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș ce se întinde pe o mare lungime și care ajunge la o înălțime de circa 25 m fața de fundul sălii. De jur imprejurul sălii diverse nivele de argilă indică înalțimea până la care se ridică apa, nivelul maxim fiind la circa 25 m, când întreaga sală este inundată și transformată în lac.
Accesul e destul de dificil şi solicitant, fiind îngreunat de vegetaţia deasă a versantului. Practic, accesul se face pe poteci neclare şi pe pante repezi care pornesc din zona Zgurăşti (situată deasupra Cheilor Ordâncuşii) sau de la peştera Poarta lui Ionele, faţă de care Peştera de sub Zgurăşti se află la circa 100 metri distanţă.
Însă oricât ar fi de greu, efortul merită din plin. Atât peisajele din exterior, cât mai ales interiorul acestei magnifice peşteri uimesc prin pitorescul lor încă neatins de mâna omului.
Sculptată în calcare albe masive (de Wetterstein), peştera e de mare interes turistic şi, fireşte, ştiinţific, fiind un aven continuat cu peşteră. Iar apa care se pierde aici, în calcar, apare în peştera Poarta lui Ionele.
La intrare, avenul are un diametru de 40 metri, cu o adâncime de 50 metri; peretele dinspre nord este vertical, atingând o înălţime de 80 metri, în care, la bază, se deschid două intrări ale peşterii.
Ca să ajungeți la peșteră trebuie să vă abateți de la drumul principal pe un drum de țară, printre case și mai apoi coborâți înspre pădure, unde există o cărare (abruptă) înspre aven.
Ajută mult să vă ghidați după poziția avenului pe Google maps, direcția înspre el fiind destul de dreaptă odată intrați în pădure.
Să nu confundați această cu Peștera Poarta lui Ionele care se află sub acestă peșteră.
ATENŢIE! La acest obiectiv turistic se ajunge doar pe jos. Dacă vrei să îţi setezi gps-ul ca să te ducă cel mai aproape de traseu cu maşina, în condiţii de drum bun, apasă pe bulina roşie. Nu există loc de parcare la indicaţia dată.
