Schitul Daniil Sihastru
La doi km mai sus de Mănăstirea Sihla se află o culme abruptă de munte cu stânci goale şi mici peşteri, numită „Râpa lui Coroi”, loc unde sute de ani s-au nevoit sihaştrii cei mai râvnitori din această zonă.
Râpa se cheamă aşa din anul 1763, când s-a prăbuşit într-însa un oarecare dregător din sfatul ţării, anume Ioan Coroi, la o vânătoare de cerbi. Desimea şi singurătatea codrilor din vecinătatea acestei culmi au atras, de-a lungul secolelor, nu puţini călugări, cei mai mulţi rămaşi toată viaţa necunoscuţi.
După tradiție, aici s-a nevoit un timp și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, înainte de a pleca spre peştera pe care şi-a săpat-o în apropierea Mănăstirii Putna. Urme ale viețuirii pustnicești, cu o vechime de sute de ani, din această zonă puternic isihastă, pot fi văzute și astăzi.
Puţine sunt numele cunoscute ale celor care au pustnicit în trecut în preajma „Râpei lui Coroi”. Dintre acestea amintim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, Cuviosul Pavel de la Sihăstria – duhovnicul Cuvioasei Teodora – și Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic.
În prima jumătate a secolului XX, printre cei mai cunoscuţi sihaştri din această zonă au fost: Ierod. Cristofor de la Mănăstirea Frăsinei (1930-1931) și schimonahia Isidora, care a petrecut aici peste 30 de ani, rămânând în amintirea multor călugări sunetul clopotului ei, care deştepta pe ceilalţi sihaştri la rugăciunea de miezul nopţii.
Unul dintre cei mai mari sihaștri trăitori în apropierea „Râpei lui Coroi” a fost Episcopul Ioan, Vicarul Mitropoliei din Kiev, care, ascunzându-se de prigoana comunistă, s-a nevoit aici între anii 1925-1951.
Pe locul schitului, primul bordei a fost întemeiat prin anii 1936-1937de părinții Sihăstriei care se retrăgeau în singurătate pentru o lună-două. Între aceștia amintim pe Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Arsenie Papacioc, Protos. Calistrat Bobu, Ierom. Ilarion Antohi, Ieroschim. Daniil Tudor.
Prin anul 1940 bordeiul de aici rămâne pustiu, pentru ca mai apoi, prin anul 1944, să vină, cu binecuvântarea Părintelui Cleopa, două maici de la Agapia Veche – mamă şi fiică –, schimonahia Valentina Neacşu, mutată la Domnul în anul 1964, după 20 de ani de nevoinţă pustnicească, înmormântată la Mănăstirea Sihăstria, şi monahia Emiliana, adormită în anul 1979 după 35 de ani de pustnicie şi îngropată de către călugării din Mănăstirea Sihăstria în pădure, lângă bordei.
Prin anii 1980-1981 se stabileşte aici monahul Sofronie Şarampoi cu câteva călugăriţe şi construieşte o casă cu câteva încăperi şi un mic paraclis pentru rugăciune, vrând să înfiinţeze un schit de maici, în amintirea celor trei nevoitoare de mai înainte. Însă, îmbolnăvindu-se grav, în anul 1992 se retrage la mănăstirea de metanie, Neamţ, mutându-se după puţin timp la cele veşnice.
Din anul 1992 lucrările începute aici sunt încredinţate Mănăstirii Sihăstria, înfiinţându-se prin decizie mitropolitană schitul de călugări Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Este construită o mică biserică cu hramurile Cuviosul Daniil Sihastrul, Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, sfinţită în ziua de 4 august 1996 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, pe vremea când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
De asemenea au mai fost construite case pentru locuit, o clopotniţă, un aghiasmatar și mai multe acareturi.
Ca să ajungi la schit se pornește cu mașina de la Mănăstirea Sihăstria către Mănăstirea Sihla iar aproape de Sihla se vede o troiță. Acolo se lasă mașina și se începe o drumeție prin pădure de aproximativ o oră. Există semne, poteca se vede destul de bine.
ATENŢIE! La acest obiectiv turistic se ajunge doar pe jos. Dacă vrei să îţi setezi gps-ul ca să te ducă cel mai aproape de traseu cu maşina, în condiţii de drum bun, apasă pe bulina roşie. Nu există loc de parcare la indicaţia dată.
